Solidaritate! Cine cu cine?

Un cuvînt nou – aparent, de mult nefolosit cu atîta ardoare, plin de semnificaţii camusiene – e lansat cu tam-tam pe piaţa publică românească. Şi nu pe cea a ideilor – eventual, într-un dialog care nu mai există de cînd pedelismul multilateral dezvoltat a aprins multe suflete gingaşe –, ci în cotidianul nostru cel de toate zilele. Solidaritate, solidaritate, solidaritate, ne cer mahării actuali ai României, preşedintele şi prim-ministrul. În primul rînd. Apoi, sar şi papagalii de serviciu – numărul 1 este Roberta Anastase, şefa Camerei Deputaţilor, un fel de Suzana Gâdea şi Lina Ciobanu adaptate vremurilor capitaliste – să ne tot îndemne la solidaritate şi unitate. Toţi pentru unul, unul pentru toţi. Ca să ce? Întru ce? Întru ieşirea României şi a românilor din criză. Zice-se. Întru depăşirea momentului în care România trebuie să economisească/strîngă, zor, nevoie mare, zece miliarde de euro. Asta e tema de casă, nu disponibilizările sau reducerile, ajustările sau „tăierile“ masive. Şi anapoda. În fond, toate apelurile la „solidaritate“ sînt legate de modul cum ar trebui să fie gestionate deficitul bugetar şi lipsa banilor de către un Guvern-marionetă, condus de o păpuşă arogantă şi ţîfnoasă. Propunerile Guvernului, existente, practic, doar pe hîrtie, au fost anunţate […]