SOS Cultura română

  La recepția hotelului parizian unde lucram în anii ‘90, după o conversație amicală cu unii clienți, aceștia mă întrebau de unde sînt; „din România“, răspundeam prompt, constatînd amuzat (nu fără o undă de tristețe și revoltă) nedumerirea de pe chipul interlocutorilor mei (francezi, belgieni, nemți…): „oh! e adevărat? n-aș fi bănuit că sînteți român!“. Și acum, în al doilea deceniu al mileniului trei, circulă încă, la Paris și aiurea, același clișeu al românului mizerabil, necivilizat și fără coloană vertebrală… Ca să folosesc o imagine tare, nu fără rezonanță palpabilă în cotidian, așa cum noi ne-am tratat dintotdeauna țiganii, așa sîntem și noi tratați de occidentali, cu toții puși într-o aceeași oală! În bună parte, chiar o merităm. Există, totuși, o cale de acces, ca să nu zic o cale regală, prin care putem, dacă nu spulbera, măcar schimba parțial clișeul ăsta negativ: nicidecum prin odiseea noastră politico-economică-socială, ci prin valorile culturale, firește; aici chiar avem ceva original de spus Occidentului și lumii întregi. Și chiar asta s-a dovedit a fi calea deschisă curajos în 2005 de către echipa actuală a ICR-ului, în frunte cu H.-R. Patapievici. Echipă care, cu răbdare, cu gust, cu finețe și dăruire, pas cu pas, […]