La recepția hotelului parizian unde lucram în anii ‘90, după o conversație amicală cu unii clienți, aceștia mă întrebau de unde sînt; „din România“, răspundeam prompt, constatînd amuzat (nu fără o undă de tristețe și revoltă) nedumerirea de pe chipul interlocutorilor mei (francezi, belgieni, nemți...): „oh! e adevărat? n-aș fi bănuit că sînteți român!“. Și acum, în al doilea deceniu al mileniului trei, …

Citeşte articolul