Spațiu public, imaginar social și mituri politice în România de azi

Plec de la următoarea conjectură: miturile politice poartă o marcă ideologică, una dintre atribuțiile lor fundamentale fiind aceea de a îndemna la acțiune. Avem de-a face cu o funcție care este pregnantă îndeosebi „în epocile de fractură istorică“ (Gabriela Adameșteanu). Dar, chiar și atunci cînd nu au o prezență manifestă, miturile politice nu lipsesc din nici o societate. Dacă ne referim la România contemporană, analizele de istorie recentă atestă existența contextualizată ideologic a miturilor politice, subliniind, la modul general, că „nu se poate trăi în afara imaginarului“ și că „viața oricărei comunități este organizată în jurul unor constelații mitice“ (Lucian Boia,Istorie și mit în conștiința românească, 2011). În particular, astfel de analize indică faptul că urme mitice ale contextului ideologic premergător celui care a fost asumat drept unul al „tranziției spre democrație“, adică ale comunismului, sînt observabile și în prezent. Nu voi insista însă aici asupra miturilor puse la lucru de ideologia comunismului românesc, ci voi încerca să delimitez contextul ideologic post-’89, precum și cîteva dintre structurile mitico-politice pe care le consider relevante pentru România de astăzi. Specific, dintru început, că nu intenționez să calific acest context ideologic sau structurile mitico-politice care îi pot fi atribuite în termeni etici. Dimpotrivă, […]