Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Speranța lucidă a Bucureștilor
- 25-05-2012
- Nr. 625
-
Bogdan SUCEAVĂ
- Actualitate
- 41 Comentarii
Probabil că l-am văzut prima oară pe Nicușor Dan la finala Olimpiadei de matematică din primăvara anului 1986, de la Arad; pe atunci el reprezenta județul Brașov, iar eu Dîmbovița. În august 1988, la Concursul anual al rezolvitorilor Gazetei matematice, care a avut loc la Cîmpulung Muscel, s-a întîmplat să fim repartizați în aceeași cameră a internatului Liceului Pedagogic. După 1980, Societatea de Științe Matematice reînfiripase tradiția de la începutul secolului trecut de a organiza o școală de vară pentru liceeni, dublată de un concurs matematic asemănător Olimpiadelor școlare, dar care se sprijinea pe o tradiție mult mai veche. Acesta a fost contextul în care i-am cunoscut pe mulți dintre matematicienii din generația mea. Nicușor Dan venea atunci după cea de-a doua lui victorie la Olimpiada Internațională de Matematică, care fusese organizată la Melbourne, în Australia. Am avut ocazia să cunosc în decursul anilor mai mulți foști participanți la Olimpiadele Internaționale, și nu doar dintre cei care au reprezentat România. Nicușor Dan nu e doar un simplu cîștigător al acestor importante competiții internaționale: el a cîștigat de două ori cu scor perfect, ceea ce e rar și remarcabil. Încă de pe atunci, prezența lui era dublată de un inevitabil […]
Acum e mai bine, pentru că spui așa: \”Resursele mele de entuziasm sunt, sa zicem, puse la pastrare.\” Cădem repede de acord asupra a ceea ce tu descrii drept \”sistem\” și faptul esențial că, de fapt, acest sistem generează cadrul central al problemelor legate de administrarea acestui colos haotic, pentru care nimic în cultura tradițională românească nu ne-a pregătit. Ne confruntăm cu problemele unui oraș prost proiectat pentru două milioane de oameni care mută de colo colo peste un milion de mașini. Cine poate lua decizii inteligente în acest domeniu? Tu spui: cel care va face asta, ar trebui să vină neapărat din direcția Consiliului, ca să aibă acea experiență. Eu spun: nu neapărat, pentru că cineva care a văzut deja înființarea unei instituții utile și cu soartă pusă sub semnul paradoxului (Școala Normală Superioară) știe suficient de multe despre lumea reală. Acest candidat are 42 de ani. Dacă el are disponibilitatea să investească cei mai buni ani ai lui administrării Bucureștilor, eu nu i-aș zice \”mai du-te și perfecționează-te\”, ci mai degrabă i-aș spune mulțumesc.
Cînd unii stau de vorbă în preajma bolului căutînd noduri în papură foilor de hîrtie înloc să vorbească-să scrie despre acest om, despre ideile sale, despre programul său, despre ŞANSA NOASTRĂ FANTASTICĂ, despre cel care îşi pune pur şi simplu viaţa la bătaie pentru un oraş Bucureşti şi locuitorii acestuia, pentru o ţără şi pentru cei care însfîrşit doresc o schimbare, pentru o REALĂ Revoluţie chiar în inima Capitalei.
O şansă pentru un popor care aşteaptă altceva decît hoţomani la conducere.
CEI CARE IUBIND DORESC NOUL, SPERANŢA şi LIBERTATEA au ACUM unica şansă să devină revoluţionarii propriilor lor destine.
Îndrăzniţi ACUM ceea ce n-aţi făcut niciodată, să vă luaţi INIMA-N DINŢI
şi să alegeţi un OM CARE NU FURĂ şi n-a furat niciodată.
IAR după aceea să fiţi alături permanent lîngă el, cu el, susţinîndu-l pentru a putea lupta contra MAFIILOR postcomuniste.
ACUM este momentul prielnic să facem întradevăr ceva în loc să ne bălăcărim steril, inutil şi caraghios, în teorii şi comentarii autofag-inteligente.
OARE sîntem CAPABILI ?!? noi singuri cu noi să dorim NOUL ?!?
AVEM ACUM ACEASTĂ OCAZIE,
SĂ TRECEM LA FAPTE !
„Votez cu dl Iliescu, fiindca el e presedinte ACUM; cand va fi presedinte dl Constantinescu, o sa votez cu el”.
In rest, aveti dreptate, pentru ca (din nefericire) ACESTA este modul in care multi dintre compariotii nostri isi rezolva anumite probleme de constiintza – si nu doar cele legate de alegeri locale sau prezidentiale, ci si cele mult mai generale, de la
restituirea proprietatilor la finantarea invatamantului… sau de la acceptarea „faptului implinit” al zmulgerii Basarabiei la cel al „actului de la 30 decembrie 1947″…
… temandu-se ca Nicusor Dan nu are inca suficienta experientza pentru a „lupta cu sistemul”. (Desi face acest lucru de cel putin 10 ani.)
Dragii mei, ati putea aplica solutia ingenioasa a unei batrane, care la intrebarea „Cu cine intentioneaza sa voteze la alegerile prezidentiale din 1996?”, a dat un raspuns plin de savoare si miez, reluat la vremea respectiva de majoritatea televiziunilor.
Ati putea spune: la alegerile din 10 iunie, votez cu dl Oprescu, fiindca el e primar; cand va fi primar Nicusor Dan, o sa votez cu el!
Nu vi se pare cea mai eficienta cale de rezolvare a oricaror dileme si indoieli?
Nu stiu cum as fi intervenit, pe atunci eram in epoca lui Web 1.0, cand interactivitatea in mediul online nu prea exista. Resursele mele de entuziasm sunt, sa zicem, puse la pastrare.
Eu insa nu mai pot crede in solutiile-mesianice. Am crezut in asa ceva la 20 si ceva de ani. Sa zicem ca mi-am invatat lectia la vremea aia, si intre timp am cunoscut si „sistemul” din interior. Cineva zicea mai sus: „cum se face ca nu stiu ca dl. Dan nu candideaza la consiliu”. Pai, nu stiam chestia asta pur si simplu pentru ca eu am semnat in favoarea candidaturii la primarie. Dar daca si-a depus candidatura si la consiliu, foarte bine! Dorinta lui de a face ceva pentru Bucuresti chiar e convingatoare si pentru consiliu il voi vota (sper sa-l gasesc usor pe buletinul de vot deoarece campania pentru consiliu nu e chiar asa de vizibil promovata). Ce trebuie inteles: daca vrea cu adevarat sa schimbe Bucurestiul, va avea de luptat nu (numai) cu mafia imobiliara, gunoaiele, poluarea etc. – tot ceea ce ne deranjeaza la aceasta metropola – ci cu ceea ce numesc la modul general „sistemul”, adica ansamblul birocrato-corporatist care perpetueaza o anumita stare de fapt si care nu poate fi desfiintat prin simpla semnare a unor hartii decat, poate, daca ne reintoarcem in anii 50 (adica daca dublam semnarea hartiilor, ucazul, cu o represiune brutala impotriva nesupunerii). De aceea e absolut necesar ca dl. Dan sa inceapa de jos, sa vada pe ce se bat consilierii atunci cand se bat, care sunt mizele, care sunt jocurile de interese etc. Adica sa cunoasca „sistemul” din interior si pornind de jos. Sa stie la fix cine ce hartie semneaza in primarie pentru cutare chestiune si de cine asculta acesta. Sa-si formeze incet si temeinic un centru de putere de unde va putea sa comande si sa influenteze viitoarele decizii. Din acest punct de vedere nu sunt catusi de putin lipsit de entuziasm, dimpotriva, sunt sigur ca un om de calitate poate sa faca treaba in tara asta, dar sunt dispus sa ma declar entuziast fata de solutiile temeinice, care au atat plan A cat si plan B, nu fata de solutiile heirupiste si, mai ales, atotpromitatoare…
@ Mihnea Moroianu
Nu e nevoie de scuze. Dincolo de sondaje, important este un vot asumat, pe baza analizei comparative a candidatilor. Daca Nicusor Dan, in urma articolului lui Bogdan Suceava, a putut stirni un asa mare interes, cred ca nu poate fi decit benefic pentru campania electorala si pentru votul din 10 iunie. Important este ca alegatorii bucuresteni sa aiba cit mai multe informatii despre candidati si sa aleaga chibzuit. Nicusor Dan are, intr-adevar, rolul de a dinamiza campania electorala, de a provoca alegatorii si de a arata ca „meciul se joaca”. Pacat ca nu exista turul al II-lea, totul se va decide pe 10 iunie, cine are mai multe voturi, cistiga, indiferent de procente, de prezenta la vot.
Cred ca e foarte bine ca aceasta campanie electorala s-a dezmortit, ca Nicusor Dan e vazut ca o sansa. Cel mai important lucru, in opinia mea, este ca lumea a devenit interesata de alegeri si vrea sa se prezinte la vot.
Imi cer scuze pentru propunerea ultra-naiva, pe care va rog s-o atribuiti aprecierii superlative pentru aceasta „Republica a Literelor” in miniatura, cu armonioasa ei combinarie de literatura, arta, politica si discutii libere, care a devenit Observatorul Cultural…
Intr-un moment de entuziasm am ajuns sa-mi pun intrebarea cum ar arata un primar ales pe baza unei „campanii” duse in coloanele unei astfel de reviste. Din pacate, aveti dreptate, iar testarea acestei idei nu poate fi facuta nici macar la modul virtual!
UN ENTUZIASM CARE-AR TREBUI SĂ FACĂ RAVAGII
Sensul istoriei şi non-sensul acesta este Tocmai ASUMAREA CURAJULUI DE-A DECIDE în sfîrşit Liberi.
Întotdeauna omului i s-a făcut frică, singur, de propria-i EMOŢIE !
Cum să o controleze, cui s-o spovedească, cui s-o declare, cum să o Evacueze ?!!!!?
Bucuria şi Extazul pot produce denaturări esenţiale, schimbări fulminante.
A ALEGE ESTE SINGURA CALE DE-A AFLA CEEA CE ŞTIM şi-a afla unde-i greşeala.
Revelaţia priceperii este cea mai fascinantă-Întreprindere.
Riscul, cea mai simplă dovadă că n-am murit şi că în continuare, noi sîntem noi ( şi nu altul, şi nu alţii, şi nu ei)
Efervescenţa-Entuziasmului este de netăgăduit Seva Coloanei Vertebrale.
NICUŞOR DAN, momentul RE-Naşterii !
Este Timpul să Ne Exprimăm Noi, NOUL !
ACUM !
Știu foarte bine ce spui atunci când ne scrii că „un asemenea personaj in fruntea unei primarii precum cea a Bucurestiului ar fi mancat cu fulgi cu tot de „sistem”. Ar avea soarta lui Emil Constantinescu.” Dacă intervenția mea are vreo nuanță de naivitate, atunci aceasta e concentrată în speranța că politică sau cel puțin administrație locală în România se poate face și altfel. Nu cu tupeu și tendința de a amenința sau intimida, nu cu obrăznicie și cu paradă de incultură în chip de virtute. Unde sunt resursele tale de energie și entuziasm de acum 12-14 ani, când dedicai atât de mult din eforturile tale spațiului cultural românesc? Oare pe atunci ai fi intervenit la fel pe acest forum? Cu formația și viziunea ta – asta ne spui azi?
Mă doare și azi felul cum a eșuat Emil Constantinescu, felul cum s-a retras și a argumentat atunci, în 2000. Nu se poate oare câștiga în spațiul politic românesc, dacă vii dinspre mediile universitare? Trebuie neapărat să te dovedești slab și lipsit de experiență față de „viața reală”? Trebuie neapărat să te hârșești într-o cohabitare ambiguă cu sistemul pentru a-ți propune ulterior să-l repari?
Mi s-a părut, așadar, că singurul răspuns potrivit pe care l-aș fi putut da intervenției tale e o reformulare a miezului problemei. Asta e de fapt miza candidaturii lui Nicușor Dan. Se joacă ceva mai mult aici decât simpla candidatură a unui matematician.
A izbucnit brusc, s-a stins repede, a continuat urît-lamentabil fîsîind pestilenţial
Timişorenii au început, bucureştenii au preluat, nimeni n-a înţeles nimic în mai 1990 cînd, Iliescu-FîSîNî emanaţia sulfuroasă a partidului comunist, l-au “ales” democratic cu 86 % preşedintele unei ţări în colaps, al unui popor orb, surd şi mut.
De 22 de ani ţara a fost condusă de fiul ideologic al lui Ceuşescu-Lenin-Stalin-Brejnev ( unii dintre cei mai notorii Criminali ai Umanităţii) şi la cheremul tovarăşilor securişti-bandiţi comunişti, altfel post comunişti, altfel “democraţi” fîsîiţi, altfel …………
Avem peste tot, la fiecare pas, în suflet, pe stradă şi-n casă, dovezile Cataclismului din 1990 care a continuat pînă azi, vechea poveste a comunismului nimicitor.
Începînd de-atunci, din ’90, fiecare dintre noi este Responsabil de ceea ce vedem în jur, lîngă noi, în noi, cu noi, cu ceilalţi, cu oraşul, cu prietenii şi cu viaţa.
Sutele de mii de cîini maidanezi-vagabonzi sînt tocmai Spiritele noastre rătăcind, bete ameţite sau fără sens, în stînga şi dreapta, aiurea sau deloc, nepricepînd nimic.
Au trecut de-atunci 22 de ani, bucureştenii au OCAZIA şi posibilitatea să dovedească că s-au maturizat reaprinzînd flacăra REnaşterii, alegîndu-l pe Nicuşor Dan premierul Bucureştiilor, ieşind în sfîrşit din amorţeala fiinţei îndoctrinată şi amorfă de la ’48 încoace.
În sfîrşit, Acesta ar fi Semnul trezirii la viaţă şi la realitatea unui Adevăr pe care tot românul îl aşteaptă şi-n mod special, o Ţară Întreagă.
Bucureştenii au o ocazie Superbă de a face o REVOLUŢIE EXEMPLARĂ în care civismul, responsabilitate, inteligenţa, apartenenţa la Viu, Curaj, Adevăr şi Sublim ar fi tocmai ceea ce timişorenii aprinseseră în decembrie 1989 pentru o secundă = 1500 de morţi şi sute de răniţi dar şi pentru toţi ceilalţi sute de mii de asasinaţi de pînă în ’89.
ESTE UN MOMENT UNIC !
SĂ-L SĂRBĂTORIM CU ADEVĂRAT CU ENTUZIASM, CURAJOŞI ŞI MATUR !
Nu facem sondaje, domnule Moroianu. In varianta electronica, sondajele pot fi distorsionate (se poate vota de la mai multe calculatoare pentru un singur candidat, sint tot felul de metode ca sa votezi suplimentar in favoarea unui singur candidat). Rezultatul n-ar fi relevant.
Important este ca oamenii sa fie informati asupra candidatilor, sa judece in cunostinta de cauza si sa voteze. Bogdan Suceava ne-a propus acest articol despre Nicusor Dan, iar convingerea noastra este ca am reusit sa oferim un plus de informatie despre Nicusor Dan. Important este ca votul sa aiba un temei, sa fie bazat pe cunoasterea candidatilor.
Ce-ar daca Observatorul Cultural ar publica (eventual doar in editia electronica) rezultatele unei consultari a cititorilor sai privind preferintele asupra viitorului Primar al Bucurestiului?
(Exista vreun temei deontologic sau legal care s-ar opune unui astfel de demers?)
Domnul Nicusor Dan e un om extrem de inteligent.
El este un om extrem de inteligent care e sensibil la neajunsurile vietii oamenilor din tara noastra, din orasul nostru Bucuresti, care vrea sa vada si la noi ceea ce a vazut ca bine si frumos in alte parti. In loc sa scrie „Insemnare a calatoriei mele” lasa deoparte interesele strict personale si, generos, vrea sa cladeasca.
Domnul Nicusor Dan este un om extrem de inteligent,
sensibil si respectuos fata de oamenii din jur, un om al argumentelor si sensibil la argumente.
Ii doresc, imi doresc, sa fie ales primar al Bucurestilor
si sa aiba cat mai multi consilieri la primarie sensibili
la argumente. Sunt convins ca, daca va fi ales, se va putea baza si pe sfaturile unor prieteni „din acelasi material” ca el.
Mult succes lui Nicusor Dan !
Domnule Sarbu, dvs chiar credeti ca ACESTA este tipul de care am avea nevoie in viitorii 4 ani la Primaria Capitalei?
(Nu cumva faceti aici portretul unei combinatii hibride de Oprescu si Prigoana?)
PS Daca tot sustineti ca ati semnat pentru Dan Nicusor, cum de n-ati aflat cu acel prilej ca el (fara sa astepte sugestia dvs) candideaza deja si pentru postul de consilier?
Bogdan, am toata simpatia pentru dl. Nicusor Dan (am si semnat pentru candidatura lui) dar un asemenea personaj in fruntea unei primarii precum cea a Bucurestiului ar fi mancat cu fulgi cu tot de „sistem”. Ar avea soarta lui Emil Constantinescu. Una e sa conduci un ONG, alta e sa conduci un „sistem” in care nu tu detii parghiile asupra rotitelor, nu tu ungi mecanismele, nu tu bagi benzina si nici macar nu esti acela care invarte cu adevarat volanul. Intr-o asemenea functie e nevoie de un personaj bine conectat, tupeist, cu gura mare. Din pacate asta e realitatea. Doar cu un asemenea personaj am putea avea certitudinea ca primaria mai „fura” si pentru bucuresteni, nu numai pentru birocratia dinauntru (asta in cazul in care are cat de cat bunavointa fata de cei care l-au ales). Asa ca ar fi bine pentru dl. Nicusor Dan sa candideze intai la consiliu, sa se remarce de pe un post de consilier, si abia peste 4 ani, dupa ce cunoaste mai bine din interior primaria, sa incerce sa candideze cu adevarat. Momentan, dupa 22 de ani de solutii „providentiale”, ma tem ca inca una… e prea mult.
@ bucuresteanul – Duminica, 27 Mai 2012, 17:16.
Aduceți din nou în discuție comparația dintre teza lui Spiru Haret din 1878, intitulată „Sur l’invariabilité des grandes axes des orbites planétaires”, și volumul lui de mai târziu, intitulat „Mecanica socială”. Studenții din anul IV ( de pe vremuri) de la Facultatea de Matematică învățau la cursul de Mecanică cerească (grație excelentelor prezentări ale dlui Ieronim Mihăilă) despre contribuția lui Spiru Haret la studiul stabilității orbitelor într-un sistem de n corpuri cerești. Ceea ce probabil nu se cunoaște în rândul publicului larg e că acea teză aducea o contribuție originală la înțelegerea unei probleme care avea o vechime mai mare de un secol, sau, mai clar spus: Spiru Haret aducea, la 26 de ani, o noutate într-un domeniu unde de foarte demult nu se mai făcuse un progres major. Pe lângă această contribuție fundamentală, efortul lui de peste trei decenii pălește în importanță și e cel mult o curiozitate care ne-a rămas din la belle epoque. Cele câteva comentarii politicoase de atunci nu înseamnă că a produs impact. Vă rog să respectăm amploarea problemelor și profunzimea contribuției originale.
@ submarinul galben – Duminica, 27 Mai 2012, 18:28. Îmi reproșați că l-am prezentat pe Nicușor Dan ca făcând parte din elita comunității matematice. Discuția e mai complexă și implică un amplu set de valori, pe care abia de aș putea să-l creionez aici, pe forum. Voi încerca, totuși. V-aș propune să numim elită pe toți cei care au momente de luciditate, profunzime și clarviziune, cei care ajung să vadă lucrurile mai clar decât ceilalți la un moment dat. Poate fi vorba de medicină sau muzică, de științele umaniste sau de economie, includem aici toate domeniile. Probabil că o teză de doctorat la o universitate europeană, japoneză sau americană de vârf ar califica pe cineva ca aparținând elitei. Poți trăi toată viața din asta? Da, dacă ai realizat acea performanță aparții elitei, e fără nici o îndoială. Ceea ce ar trebui să spunem aici, fără a ne contrazice, e că oricine poate face greșeli: și cineva care a izbutit un mare moment de clarviziune în trecut poate avea mâine un moment de orbire. Leonhard Euler, care a inventat aproape tot ceea ce inginerii studiază la analiză matematică sau matematici speciale, a scris într-una dintre lucrările lui (pe la 1776) că nu se poate defini curbura o pe suprafață, pentru că acolo există o infinitate de determinări. Definiția corectă avea să vină abia în 1827, de la Gauss, urmată de o definiție la fel de importantă în 1831, din partea Sophiei Germain. Chiar și cei mai lucizi dintre noi pot să nu vadă. În fiecare zi matematicienii se confruntă cu un exercițiu al umilinței: se înfruntă cu probleme dure, și știu că ultimii 250 de ani de istorie a disciplinei lor au consemnat momente când cei mai buni nu au văzut clar.
Pe de altă parte, probabilitatea ca cineva care și-a testat inteligența și a ieșit între cei dintâi să vadă clar este mai mare decât probabilitatea ca cineva trecut printr-o formație cu abordări alternative să vadă clar. Priviți Bucureștii de azi și amintiți-vă de Halaicu și de Viorel Lis și de atâția alții. Oare cât de inteligenți au fost ei? Atâtea probleme de urbanism care cereau inteligență ar fi putut fi rezolvate dacă cineva cu minte ar fi fost dispus să-și sacrifice timpul pentru a lucra în slujba comunității. Nu aparține elitei cineva care a demonstrat de la 17 ani o clarviziune la cel mai înalt nivel posibil? Și acum, dacă înțeleg obiecțiile dvs., este el de vină pentru că îi pasă de București mai mult decât de orice altceva? Este el de vină că și-a întârziat și trecut pe planul doi niște proiecte academice pentru a face ceva util?
Țineam să vă spun asta.
Excelent articol, felicitari. Am participat la Paris la seminariile organizate de Nicusor Dan la Ecole Normale Sup. Erau invitate personalitati ale vietii culturale gen Monica Lovinescu si studenti. Atunci imi doream sa ma intorc in Rom. Eventual am plecat din Franta in anul in care ND s-a intors in Rom. Pot sa spun ca m-am realizat profesional (nu m-am intors) Cind am aflat ca ND candideaza am fost foarte impresionata. Pe masura ce am aflat mai multe mi-am dat seama ca pur si simplu vocatia lui a fost sa faca ceva ptr comunitate; s-a intimplat sa fie Bucuresti. ND are cred o anumita candoare (unii ii zic naivitate..) o anumita prospetime nealterata de lupta asta care este pina la urma una politica. Multi dintre noi mai ales in Occident ne axam pe a face cit mai mult si uitam pur si simplu sa traim ptr lucrurile care intr-adevar conteaza. Nicusor Dan este altfel; M-am convins ca salvarea Bucurestiului chiar conteaza ptr el. Multumesc ptr portretul pe care i-l faceti. Cred ca avem o sansa extraordinara. Sper sa o folosim. In contextul politic actual ar fi exceptia de care avem nevoie. Totul este cred ca in cele 2 saptamini care au mai ramas cei care cred in el sa il promoveze. Pot sa fie oameni care au aflat despre ND si intentia lui de a candida astazi, din acest articol. Ar fi pacat sa nu il ajutam sa ne ajute si sa salveze Bucurestiul lui. Si al nostru..Disclaimer: nu sint din Bucuresti dar mi-ar place sa ii arat baiatului meu nascut si crescut departe de tara un oras european transformat de un olimpic international la matematica. Si o ultima remarca: Romania si inclusiv Bucurestiul se vor schimba atunci cind noi toti ne vom implica atita cit putem sa ii sustinem pe cei mai buni dintre noi. Articolul de mai sus m-a ajutat sa imi confirm mie insami ca ND chiar merita implicarea.
@ Tatarca – Duminica, 27 Mai 2012, 08:51. Mă întrebați ce ar fi putut aminti dl profesor Marcus într-o emisiune pe care nu am avut ocazia să o urmăresc. După 1971, când a publicat „Poetica matematică”, și până azi, dânsul a pus în evidență multe aspecte de interacțiune ale matematicii cu alte domenii. Nu cred că ar putea să fie un aspect singular care să fie lesne de identificat din detaliile pe care mi le-ați pus la dispoziție. Dar biobibliografia completă a dlui Solomon Marcus este aici: http://www.imar.ro/~smarcus/ Tot acolo este și adresa dânsului de poștă electronică. Cred că dânsul s-ar bucura dacă l-ați întreba direct. Dacă materialul dvs. ar beneficia de pe urma acestei referințe, cred că trebuie întrebat specialistul cel mai potrivit.
Admirabila, bucata lui Bogdan Suceava, in sprijinul lui Nicushor Dan. Dar, de ce nu? Cand il cunoshti, cand ai incredere, de *ce* sa nu recomanzi? Sunt d-acord.
Cu ce *nu sunt * d-acord? Cu amestecarea trebshoarelor.
Cum le-amesteca, spre exemplu, „bucureshteanul”, la ora 07.50, Duminica, 27 Mai 2012. Cand scrie, despre Haret, ca e un „ilustru” matematician. Ma scuzatzi: nu e…
Dupa parerea *mea* – nu, nu-l cunosc pe Nicushor, intzeleg ca-i un matematician talentat – nu pui p-un veterinar sa faca minerit etc. etc. Dupa parerea *mea*: competentzele (dovedite), nu se „transfera”.
Shi, ca *atare*, o chiar *repet*: cetatzenii din *sector* (Capitala? – daca el candideaza *acolo*, pentru postul „suprem” – cred c-ar fi *mai bun* decat pacaliciul ala (incompetent in propria-i meserie, ca-i plina *presa* de poveshti) vechi, care se vrea re-ales, dar asta-i doar parerea *mea*), care-l *cunosc* in chiar calitatea lui de activist *civic*, ei, chiar *ei* se cuvine (cum o vor & probabil & face), sa se exprime.
Ca, vedetzi, io *cred ca e un mit*, mitu’ competentzelor care se „incaleca”.
Un mit pe care Danutz’, in chiar focul luptei politice trebuie (ca-i incumba) sa-l dezminta. Shi-nchei chiar asha: ca-i tziu & eu pumnii lui Nicushor Dan.
Cele bune,
Nea Marin
Ii doresc succes lui Dan Nicusor, sper sa castige alegerile si sa faca schimbarile dorite in capitala.
Atentia cu exagerarile, prietenii domniei sale exagereaza cu laudele, IMAR-ul e mai „bavard” decat s-ar crede si lipsa de realizari stiintifice ale domnului Dan Nicusor de cand s-a intors in tara, vreo 14 ani, nu e un secret.
Sa-l laudam pentru ce a facut cu adevarat, sa recunoastem ca ar fi un primar cu totul diferit de precedentii, dar sa nu inflorim si sa-l descriem ca facand parte din elita matematicienilor, pentru ca nu e cazul, cel putin deocamdata. Ii tin pumnii si sper ca publicitatea asta fortata sa nu-i fie mai degraba negativa.
Am citit mai sus umătoarele: \”2-3 articole in reviste bune dar nu foarte bune, spun cunoscatorii (presupun ca se poate verifica) deci nici un rezultat sa cazi pe spate, asta este media la un doctorat intr-o mare universitate.\”
Din nefericre, acesta este motivul pentru care nu doresc să discut în spațiul public chestiuni de specialitate, pentru că argumentele mele ar putea să nu intereseze la fel de mult ca celelalte aspecte pe care le-am amintit aici, și care ar putea ilustra unele nuanțe de interes general. Mai mult încă, atunci când discut aceste lucruri mi se spune că produc deservicii lui Nicușor Dan. Acesta e contextul în care trebuie să afirm aici că Mathematische Annalen este un jurnal excepțional, sau că, de fapt, o teză cu rezultate publicate în Comptes Rendues Acad. Sci. Paris este o teză excelentă. Aș folosi cu siguranță condițional optativul atunci când aș spune că media tezelor la o \”mare\” universitate conduce la publicații. Există din nefericire și istorii mai puțin izbutite. Sunt foști olimpici care nu și-au terminat teza, sunt foste teze în care se descoperă greșeli și care nu se publică, sunt teze care apar ca publicații la zece ani după susținere, după reparații ample (întâi motorul, apoi caroseria). Vă rog frumos nu mai priviți drept \”for granted\” lucruri construite cu greu și care nu vin de-a gata.
Și mai e un aspect important. Sunt oameni care nu doresc să publice, dacă nu au ceva realmente important de spus. Lumea e plină de persoane care publică tot felul de chestii, mai mult sau mai puțin relevante. Dar mediul matematic îți imprimă, inevitabil, și anumite standarde etice, care te fac să privești actul de a publica drept actul suprem de a comunica rezultatul final al unei analize profunde. Despre asta mi se pare a fi vorba aici, de fapt, și acest lucru e foarte greu de explicat în afara mediului matematic.
Dle Suceava, accept explicatiile dumneavoastra, cu exceptia celei referitoare la Mecanique sociale, care totusi a avut un ecou, inclusiv in randul matematicienilor, de pilda T. Lalescu, D. Pompeiu, A. Barriol,
Dvs, stimate domnule Leo, sunteti unul din acei numerosi bucuresteni care ar merita sa nu iasa nici peste 4 sau 8 ani din era Oprescu – sau sa iasa din ea pentru doar pentru a intra in era Prigoana.
PS Un om cu talentul si perspicacitatea dvs ar trebui sa se manifeste mai des pe acest forum – si sa abordeze si alte probleme de interes general… De ce sunteti atat de monodirectionat?
@ Bucureșteanul: Cunosc ediția excelentă a operelor lui Spiru Haret de la Comunicare.ro, și am și ediția princeps a „Mecanicii sociale”. Am foarte multe dintre lucrările lui Spiru Haret din bazele de date, în format electronic. Am studiat atent multe aspecte ale istoriei matematicii românești și-mi face plăcere să discut subiectul. Atenție însă: „Mecanica socială” nu este o lucrare de cercetare matematică de același calibru ca și teza pariziană a lui Spiru Haret. Vă rog frumos să nu amestecăm în acest fel categoriile. „Mecanica socială” e o lucrare de explorare, vizionară în felul ei, dar care nu a realizat impactul pe care ni le-au lăsat contribuțiile lui Spiru Haret în domeniul mecanicii cerești. Atunci când a pășit pe teritoriul politicii, Spiru Haret nu și-a mai putut urma programul de cercetare cu aceeași intensitate.
Vă rog nu sugerați că mi-aș propune să absolv pe cineva. Atunci când sunt chemat, în context academic, să evaluez un dosar universitar, fac evaluarea. Atunci când sunt chemat să îmi spun opinia ca referent asupra unei lucrări propuse spre publicare, mi-o spun. Dar acum ce facem? Evaluăm un dosar de cercetare sau discutăm despre potențialul de capital politic al unui profesionist? Mă întreb, atunci când dl Emil Constantinescu a coborât prima oară în arena politică, oare i-ați adresat aceleași întrebări? Oare l-ați întrebat ce a publicat în ultimii doi, sau cinci, sau șapte ani? Și dânsul venea din mediul academic, dar nu am reținut că ar fi avut parte de performanțe precum cele amintite aici. Astfel, aluziile dvs. mi se par greu de înțeles și, în context, nu tocmai exact situate.
Domnul Leo intreaba, cu falsa ingenuitate (si sub pseudonim), din ce traieste Nicusor Dan. Domnia sa stie probabil foarte bine ca Nicusor Dan este in continuare cercetator la Institutul de Matematica, (informatia aceasta este publica, si dealtfel a fost confirmata imediat pe acest forum), si insinueaza ca Nicusor nu mai face cercetare deoarece ultimul sau articol publicat dateaza din 2002, si deci ca ar fi platit degeaba din banii publici.
Cunoscand destul de bine activitatea lui Nicusor, imi permit sa intervin pentru a combate aceasta insinuare: desi Nicusor a fost in ultimii ani extrem de activ in domeniul „civic” (si precizez ca totul a fost complet dezinteresat, nefiind niciodata platit pentru asta), el a continuat in paralel cercetarea matematica. In ultimii 10 ani Nicusor a participat la nenumarate conferinte in strainatate (de cele mai multe ori pe banii proprii), in 2010 a consacrat 3 luni unui program special in domeniul sau la Institut Henri Poincaré la Paris, iar in ceea ce priveste publicatiile, in ultimii 4 ani a contribuit cu 3 articole disponibile pe serverul folosit de toti matematicienii in ziua de azi, arxiv.org.
Desigur, domnul Leo ar putea raspunde ca articolele de pe arXiv nu sunt „controlate”, si aceasta obiectie ar fi complet justificata. De aceea, in cazul in care contesta valoarea stiintifica a acestor articole, rog pe domnia sa sa ne expuna argumentele sale, pe care sunt dispus sa le analizez cu atentie.
In incheiere, banuind in domnul Leo un adevarat expert in domeniul bazelor de date si un membru important al comunitatii matematice din Romania, i-as adresa invitatia sa ne dezvaluie numele real si pozitia ocupata in aceasta comunitate.
Andrei Moroianu
@autorului
Prea stridente culorile in care l-ati pictat pe Dan Nicusor. Absolut merituos ce a facut cu ONG-ul Salvati Bucurestiul, dar asta nu face din el un matematician de elita. A fost un matematician de elita, dar a ales alt drum si de mult timp. Nu poti trai o viata intreaga din niste olimpiade, un doctorat la Paris si 2-3 articole in reviste bune dar nu foarte bune, spun cunoscatorii (presupun ca se poate verifica) deci nici un rezultat sa cazi pe spate, asta este media la un doctorat intr-o mare universitate.
Si chiar imi este greu sa accept fraza dv: „mi se pare nepotrivit să întrebăm din ce trăiește, ce publică, ce lucrează, ce mai face, iar dacă nu publică de ce nu mai publică. ” Vorbim despre un candidat la primaria Bucurestilor, de ce nu ar fi normal ca oamenii sa stie cu ce se ocupa si cum traieste acest candidat, ce realizari are, nu numai pana la 27-30 de ani cand a terminat doctoratul dar si dupa? De transparenta ati auzit?Personal mi-as dori ca acest candidat sa castige alegerile la primaria capitalei dar in acelasi timp as dori ca oamenii sa stie exact cine este omul pe care il voteaza. Ii faceti mai mult rau exagerandu-i realizarile, incontestabile, si gasindu-i scuze acolo unde nu e cazul. Se pare ca omul nu mai face matematica de mult timp, s-a axat pe probleme civice, se ocupa foarte mult timp de ONG-ul amintit mai sus si nu mai are nici o legatura cu cercetarea in matematica. Asta este, sa-l acceptam asa cum e, daca ne place, dar sa nu exageram cu laudele.
Mai tineti minte remarca:
„Nicusor Dan intre Silviu Prigoana si Sorin Oprescu este ca Isus intre doi talhari”
Cu respect si umilinta imi permit sa fac aceasta remarca din dorinta de a-l incuraja pe Nicusor Dan sa continue aceasta lupta, cu aspecte tragice, pentru salvarea modestelor volori ale acestui popor. In orice demers Va sustinem noi cei tacuti si asupriti.
Excelent om, excelenta descriere! Sper ca bucurestenii care mai au bun simt sa il sprijine pe Nicusor Dan pe 10 iunie la alegeri. Toti cei care mai au inca un gram de speranta in ei ar trebui sa-si puna stampila pe acest independent!
Multumesc pentru raspuns domnului Suceava si celorlalti care au avut bunavointa sa ma lamureasca. As fi vrut sa nu fie adevarat ce auzisem si anume ca domnul Dan Nicusor lucreaza de ani de zile la un mare institut de cercetare fara sa aiba nici un rezultat si nici o activitate stiintifica. Credeam ca este o greseala, ca a lucrat acolo si i-a ramas numele pe pagina web a institutului, asa cum se mai intampla.
Sint convins ca toti cei care stau cu anii prin institute de cercetare fara sa publice nimic, vor scoate cite o teorie fenomenala ce va plasa Romania printre primele tari din lume in ceea ce priveste cercetarea. Asta sustin toti cei care nu sint de acord cu evaluarea sistematica a muncii lor, nu?
Nu vreau sa fiu rautacios, dar este simplu sa faci munca patriotica atunci cind nu ai nici o alta obligatie, nici macar sa pregatesti citeva ore de curs. In ciuda parerii bune, chiar foarte bune, pe care o am despre cariera trecuta a domnului Dan Nicusor, nu ma pot impiedica sa nu remarc similitudini cu figuri din invatamantul universitar si cercetare ce trec pe la locul de munca doar sa-si incaseze salariul, oricit de mic ar fi acesta.
Pacat ca ceea ce am auzit despre domnul Dan Nicusor s-a dovedit adevarat. Cred ca nu realizati ce exemplu negativ da domnul dan Nicusor in contextul actual in care se incearca implementarea ideii de calitate in cercetare, vizibilitate internationala si mai ales corectitudine si se ajunge la episoade cu Mang, care a fost evaluat exact de „cei care trebuie sa-l evalueze”. Nu, nu-l compar pe Nicusor Dan cu Mang, ar fi o insulta, doar i-am raspuns domnului Suceava la aceasta fraza apropo de cine trebuie sa evalueze pe cine, dind un exemplu de unde se poate ajunge.
As dori sa-l vad pe domnul Nicusor Dan muncind ca un adevarat universitar, cercetare, conferinte, proiecte de granturi, studenti, invitatii, invitati, poate si niste cursuri de specialitate si pe urma sa vedem ce timp ii mai ramane pentru alte preocupari si sa vedem ce realizari ar avea in aceste conditii normale.
Stiu ca acest comentariu nu va face unanimitate, chiar dimpotriva, dar cred ca trebuie sa fim corecti si sa vedem oamenii asa cum sint.
Domnule Bogdan Suceava, pentru linistea dv. fac precizarea ca nu am ceerut informatia de mai sus doar asa, de amoru’ artei, ci pentru ca eu – un amarat de prof. de romana care scrie o lucrare pt.gr I – am o idee nastrusnica pe care mi-am amintit-o datorita materialului dv.elegant in exprimare si concizie. Si sunt contra-cronometru, pe ultima turnanta, cum s-ar zice, iar ideile – ielele – fac hora in mintzisoara mea si nu stiu unde sa alerg mai intai, de aceea – pur si simplu, cer ajutorul „la cineva” mai destept decat mine. Nu luati in seama faptul ca eu nu am fost un copil premiant la mate. Eu am descoperit tarziu o zona a acestei discipline, pe care am folosit-o cu succes nebrevetat la o ora de „gramatica” pentru a le explica unor copii ceea ce se numeste contragerea si expansiunea unei propozitii. Ca ma miram intruna cum de nu reusesc ei sa priceapa. Si, cand am vazut ca au rezultate bune la matematica, m-am prins. „Stati asa, cum e cu formula aia…si cum faceti voi cand ajungeti la o singura operatie dintr-o ditamai paranteza?” Ei, uite asa, ca la tara, ce sa fac si eu? caut mreu jocuri si jucarii ca sa le fac viata mai usoara si invatarea mai placuta. Sau cunoasterea…Iertare, m-am luat cu vorba.
Am citit materialele dv. pentru ca, pe langa lectura de calitate, gassesc si alte informatii, amanunte semnificative si utile la casa omului.Nu va fie cu suparare, eu altceva am sa va rog; va rog sa-mi spuneti unde as putea gasi repede o lucrare a dlui Solomon Marcus – iertata imi fie ignoranta – unde Domnia Sa a facut referiri la zona de contact a matematicii cu poezia. Iertare pentru bajbaiala asta, fiindca eu am prins doar un fragment de discutie pe la tv, dar nu-mi da pace ideea aceea pe care a enuntat-o Solomon Marcus. Trag nadejde ca Dv.m-ati putea ajuta sa gasesc mai usor, spunandu-mi unde sa caut. N-o sa va plictisesc eu acum – de\’alde neica nimeni – cum si ce fel cu aplecarea mea pentru matematica. La buna vedere.
Dle Bogdan Suceavă, nu prea cunoaşteţi activitatea şi opera lui S.Haret. In 2009-2010 au fost reeditate Operele lui S. Haret, 11 volume la editura Comunicare ro. ingrijire de editie Constantin Schifirneţ. Volumul 10 cuprinde opera sa stiintfică. In 1910, ministru fiind, Haret a publicat la Paris Mecanique sociale, lucrare fondatoare a sociologiei româneşti, utilizând matematica în explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale. Nu-l absolviţi pe colegul dumneavoastră prin trimitere la ilustrul matematician si ministru.
Dlui Leo: Mi se pare nepotrivit să adresați astfel de întrebări, când există informații publice despre salariul (modest, după aprecierea mea; cred că cercetătorii români nu sunt plătiți cât merită) pe care acest candidat la o demnitate publică îl are în prezent. Adică, mi se pare nepotrivit să întrebăm din ce trăiește, ce publică, ce lucrează, ce mai face, iar dacă nu publică de ce nu mai publică. Pentru un matematician, pot să fie ani când nu publică, și apoi să producă ceva foarte profund. Pot aminti aici exemple celebre. Iar Spiru Haret (amintit tot aici, pe forum), nu a mai publicat cercetare după ce a intrat în administrație. (Cu Gh. Țițeica și Traian Lalescu a fost altfel, dar nici nu au ajuns până la poziția de ministru.) Depinde de fiecare și nu m-aș grăbi cu judecata dacă aș întâlni cazul unui matematician care nu dorește să publice decât la un nivel foarte înalt. Unii cercetători au standarde și așteptări extrem de înalte. Mi-aș îngădui să vă sugerez ceva ce vine cumva împotriva culturii noastre valahe tradiționale: să lăsăm evaluările profesionale pe seama celor care sunt chemați să o facă. Mai precis, ar fi frumos dacă activitatea de cercetare a lui Nicușor Dan să fie făcută de cei care trebuie să-l evalueze, de la Institut sau de oriunde își obține el granturile și pâinea cea de toate zilele. Noi, valahii, ne tot evaluăm unii pe alții, cu masivă acerbie și de neiertat exigență. De data aceasta, mi se pare că miza e importantă și mult mai complexă: un matematician de elită a intrat în spațiul public și încearcă să facă servicii comunității sale. Ce facem cu situația aceasta? Preferă să se prezinte ca independent. Ce facem cu acest aspect? Cum privim o asemenea apariție? Am încercat să spun câteva cuvinte în acest articol despre o astfel de situație rară.
Și încă un detaliu: între mine și echipa care-l ajută pe Nicușor Dan în campania electorală nu există nici o cale de comunicare. Nu este un complot cu aplicații în public relations; nu mi-aș permite să fac așa ceva. Această precizare e importantă întrucât mi-ați adresat mie întrebări care implicit lucrează cu ipoteza că eu aș deține răspunsurile. Nu aș ezita să vi le ofer, dacă le-aș avea, fără a trece vreodată peste ceea ce eu consider foarte important, și anume limitele vieții private ale cuiva.
@leo: Nicușor Dan lucrează la Institutul de Matematică și în prezent. Are un salariu de 1800 lei/lună, net.Vezi detalii financiare despre el aici: http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/reportaje/nicusor-dan-%E2%80%9Emi-ar-placea-sa-darim-cathedral-plaza/ E un om corect! Referitor la casa Spiru Haret, de pe str. Gh. Manu nr. 7, Nicușor Dan se judecă cu Primăria pt. protejarea acesteia. Nicușor Dan a refuzat oferte ale mai multor partide. USL și PDL nu l-au contactat, însă Nicușor a declarat că refuză orice sprijin politic.
Foarte bun articolul. Sper ca oamenii de bun-simț să își ia înapoi Bucureștiul!
Pe vechiul principiu ca orice blonda cu bani e curva, iar orice ins ce nu bea la un simpozion — cautati sensul vechi al cuvantului — e suspect, iata–l demascat pe Dan Nicusor de catre vigilentu’leo. Cu ce cumpara omu’zilnic foagra-u’? Cum bea zilnic margou’daca nu e salariat! Noroc cu oamenii de bine ce-mi ridicara valu’ de ceata de pe ochi, ca era sa-l votez…
Pentru frumoasa pledoarie facuta colegului d-voastra!
Nicusor Dan ar trebui sa fie sustinut de o formatiune politica puternica.
Pentru ca USKL il avea pe Oprescu, de ce prostii aia de la PDL in loc sa-l puna pe clovnul ala cu plici puteau sa-i propuna lui Nicusor Dan candidatura. Erau doi independenti, unul cu rezultate in terminat ce au mintit predecesorii, altul cu rezultate la matematica si actiune civica!
Nu am auzit sau citit despre luarea de pozitie a domnului Nicuşor Dan, matematician, în legătura cu tentativa de demolare a casei lui Spiru Haret de pe strada Gh. Manu nr. 7. P e acest imobil nu s-a pus acea placuţă de marcare ca monument istoric, aşa cum s-a pus pe o clădire alăturată. In schimb, dl. Nicuşor Dan se bate pentru hala Matache, o cladire care nu este decât o clădire comercială, nimic mai mult. Domnul Suceavă, matematician si el, din îndepărtata Californie are vreo opinie despre casa lui Spriu Haret, strălucit matematician si ministru? Ce este mai important: să te lupţi pentru o clădire banală sau să aperi casa unuia dintre putinii reformatori români?
Wow! Acesta e cel mai impresionant text scris despre Nicusor Dan! Felicitari, domnule Suceavă, pentru luarea de poziție!
Inteleg ca il cunoasteti bine pe Nicusor Dan; atunci poate aveti amabilitatea si ma lamuriti si pe mine intr-o chestie: ce face domnul ND acum, din ce traieste? Am inteles ca a lucrat la un institut de cercetare o perioada, dar cercetare nu mai face de ani de zile ( eu unul nu l-am gasit in nici o baza de date cu articole recente, ultimul e din 2002) deci cred ca nu-l platesc cei de la institut pe nimic). Deci, cum se intretine dansul, din ce traieste, are ore la Scoala Normala sau in alt loc? Il admir pentru tot ceea ce face legat de asociatia ” Salvati Bucurestiul” dar acest aspect al vietii sale mi se pare neclar. Este foarte frumos ce a realizat la olimpiade, doctoratul in Franta, dar pe urma? Multumesc pentru raspuns.