Spovedania unui caldicel

Ioan LACUSTA Luminare (Coborirea in text), roman Postfata de Bogdan-Alexandru Stanescu, Colectia „Fiction Ltd“, Editura Polirom, Iasi, 2007, 424 p. Luminare, noua carte a lui Ioan Lacusta, nu este, cum s-ar putea crede la prima vedere, doar un roman memorialistic, o autobiografie abia deghizata. Este o carte-spovedanie in progress, de un patetism autentic. Aflat pe panta descendenta a vietii, cu sanatatea tot mai subreda, macinat de alcool, esecuri existentiale si ratare, naratorul – pe numele sau Simion, dar cu multe din datele autorului real – traieste, in orizontul propriei morti, experienta „luminarii“. Mereu invocata in prezentul scrierii („acum cind scriu…“) aceasta „luminare“ nu e reversul „intunecarii“ din romanul lui Cezar Petrescu, ci o experienta mistico-initiatica explicitata la modul textualist: coborire in Textul – si in Infernul – vietii care se scrie in drum spre punctul final, intelegere profunda a intimplarilor trecutului, a coerentei lor secrete si a sensului lor dezvaluit retrospectiv. „Cainta“ implica, pe acest drum, eliberare de iluzii, de rataciri si meschinarii. Vanitas vanitatum. Sub acest aspect, „sufletul slav“, oscilind mereu intre experienta raului, betie si spovedanie, constituie un reper moral. Lectia oferita in studentie de catre prietenul rus Matvei – tovaras de pahar si mare admirator al lui […]