Spre post-postmodernitate, tiptil?

Nu vad o miza culturala romaneasca tare, astazi. Ci doar tendinte. Majoritatea arhicunoscute: traditie, modernitate, postmodernitate. Fiecare dintre cele trei satisface anumite generatii si virste datate biologic-cultural. Romania nu este, din punct de vedere cultural, mai altfel decit celelalte tari foste comuniste, dar nici mai putin altfel decit tarile occidentale. O miza culturala ar presupune o directie, un program si mai ales o sutinere mediatica. Or, nu se poate vorbi de asa ceva in Romania decit vag. Se poate vorbi, in schimb, de grupuscule, interese in cerc restrins; si, eventual, de vajnice incercari de autopromovare. Voga, moda, snobism cultural exista pretutindeni, nici aici nu sintem o exceptie. Asa ca, pina una alta, Romania este un loc comun si un previzibil Tabel Mendeleev. Sansa ar fi cautarea si gasirea unei brese. Ce ar putea surveni dupa postmodernitate? Fireste, post-postmodernitatea. Deocamdata nu exista un termen adecvat care sa redea exact virtualul continut cultural al unei astfel de noi staze. Dar a sfirsit, oare, postmodernitatea? Ramine de vazut. Daca Romania (oamenii de cultura de aici, la ei ma refer) ar gasi si ar defini continuturile acestei posibile etape ale post-postmodernitatii, poate ca atunci, de-abia atunci, am putea vorbi despre miza, scop, sens altfel […]