Starea de normalitate

Toamna lui 2013 a oferit două evenimente ce s-ar putea dovedi cruciale pentru societatea românească în anii care urmează: manifestaţiile de stradă împotriva proiectului minier de la Roşia Montană (dar nu numai, problema gazelor de şist, cazul Pungeşti etc. avînd la rîndul lor o importanţă foarte mare) şi apariţia cărţii lui Mihai Goţiu, Afacerea Roşia Montană. În primul caz, e vorba despre apariţia unei diferenţe esenţiale faţă de formele de protest din România ultimelor două decenii, ghidate, în general, de cerinţe sociale, făcînd legătura cu fenomenul Piaţa Universităţii din 1990, cu care împărtăşeşte o atitudine şi o formă de activism similare. În fapt, Mihai Goţiu însuşi observă această ironie, cu iz de simptom privind doza de naivitate a tinerilor de atunci: „Protestele din Piaţa Universităţii din 1990 au reprezentat activism şi implicare civică în stare pură. Chiar dacă îi detestau pe activişti, la rîndul lor, protestatarii erau… activişti. Unii dintre ei refuză (în mod visceral, dar de înţeles) să accepte şi acum această realitate“. Acest înţeles se alătură altora cu care România de azi trebuie să se confrunte: în primul rînd, această privire în oglindă a protestelor din 1990 şi a celor din 2013. Similarităţile sînt dublate de diferenţe-cheie. Piaţa, […]