Statutul artistului in Europa largita

1. O fiinta sociala singulara… 1.1. In Europa, societatile le-au acordat intotdeauna artisilor o pozitie speciala. De la gradinile lui Academos la anatemele Inchizitiei, de la epurarile revolutionare la simezele muzeelor republicane, teritoriul Artei poate lua forme diverse si contrastante, dar isi pastreaza intotdeauna singularitatea. Artistul nu e considerat un cetatean la fel cu toti ceilalti, avatarurile statutului sau cultural de exceptie marcheaza secolele inca din Antichitate, si toate regimurile politice se straduiesc sa dea poetilor locul pe care il merita. 1.2. Puterea stie sa inroleze artistii in serviciul ideologiei sau a imaginii ei, dar si sa-i reduca la tacere pe cei pe care ii considera tradatori sau degenerati. Ca urmare a fluctuatiilor politice, locurile care le sint atribuite pot varia considerabil din panteon in spitalele psihiatrice, de la margine la suveranitate. Totusi, sint foarte rari politicienii care pretind ca activitatea artistica trebuie sa se amestece in normele si nomenclaturile dreptului comun. 1.3. Trebuie sa se astepte consacrarea erei televizuale pentru a vedea aparitia unei arte de masa emancipata in mod real de politica, arta publicitara destinata doar profilului material, prin utilizarea savanta a arhetipurilor estetice. In prealabil, incoronarea industriilor culturale isi va fi terminat bascularea pietii de arta in […]