Statutul elevului pune căluş în gura dascălilor

Elevii și dascălii României sînt din nou la muncă pe „ogorul“ mai mult sau mai puțin desțelenit al educației și al școlii. Și de această dată, truda lor a debutat cu un moment festiv. Ca întotdeauna, la festivități au fost prezente tot soiul de „autorități“: alese sau numite, locale sau naționale, politice ori administrative etc. E drept că nici nu puteau lipsi, din pricina faptului că fiecare notabilitate, pe felia sa, într-un fel sau altul, a pus vînjos umărul la bunăstarea și dezvoltarea comunității în care trăiește. Tocmai de aceea, în virtutea nobilei misii care le-a fost încredințată, aceste personaje erau îndreptățite să ocupe un loc în prezidiu, să țină discursuri înălțătoare, să facă promisiuni seducătoare, să transmită mesaje optimiste și îndemnuri înflăcărate adresate deopotrivă elevilor, părinților și profesorilor, să‑și exprime sincer speranțele, preocupările și temerile privitoare la soarta școlii și a educației românești. Numai că, pare-mi-se, de această dată, simfonia de gînduri înălțătoare și de vorbe frumoase, de angajamente patetice și de imbolduri mobilizatoare răsuna oarecum strident în urechile rutinate, în mințile și în sufletele crispate ale acelor dascăli care aveau cunoștință, printre altele, și de conținutul pe alocuri fierbinte al noului Statut al elevului. Poate că și din […]