Steaua, Atitudini, Intermedia, Familia

profil In prag de nou mileniu si in al 51-lea an de existenta, revista de cultura Steaua a ajuns la ora schimbarii de generatie si de formula. Numarul dublu 11-12/2000 este primul care-l are ca redactor-sef pe Adrian Popescu (in locul veteranului Aurel Rau, trecut totusi printre redactori, in „plan secund“) – o „schimbare de stafeta“ intre poeti, dupa cum se vede. Acelasi Adrian Popescu semneaza un articol-program (Steaua inaintea mileniului) foarte ambitios, cu evaluari foarte critice ale revistei dupa 1990: „Dupa un numar de ani, in cazul revistei Steaua dupa cincizeci de ani de la infiintare, orice formula literara se cere regindita obiectiv, confruntata cu orizontul de asteptare al prezentului, redimensionata spiritual. Incremenirea intr-o formula, productiva, cindva si glorioasa, ramasa valabila doar partial, nu este specifica literaturii. Noutatea nu inseamna neaparat valoare, dar repetitia, canonul reluat cu obstinatie, in afara inventivitatii proaspete, obosesc si indeparteaza cititorii. Nu este cazul sa recapitulam marile merite ale revistei transilvanene […] care, sub conducerea succesiva a lui Geo Dumitrescu, A.E. Baconsky si, apoi, din 1959, Aurel Rau, a dus bataliile pentru estetic intr-un timp de aservire ideologica a specificului estetic. […] Dar nu putem ramine la nesfirsit in siajul vechilor insusiri si formule. […]