STIL. Renasterea franceza (II)

In faza a doua a Renasterii franceze, incepind cu domnia lui Henric al II-lea, structura dressoir-ului se rupe de canoanele goticului, primeste un tot mai pronuntat caracter arhitectural, verticalitatea fiind acuzata de coloane canelate si geminate, de pilastri sau de reprezentarile figurative din binecunoscuta iconografie renascentista. Cariatidele sau telamonii, caneforele sau atlantii, cu figuri senine sau indurerate, harpiile sau animalele fantastice, intilnite pe modelele propuse de Du Cerceau si Hugues Sambin, vadesc clar o interpretare care le apropie de manierism, de gustul baroc al secolului al XVII-lea. Tendinta manierista are repercusiuni si in elaborarea decorului vegetal. El este plin de seva, de exotism, este abundent pina la exces, dind un nou relief suprafetei, supraincarcind piesele, mai cu seama catre sfirsitul secolului al XVI-lea. Intre ornamentele bogate si variate, infloreste acum un motiv, pe cit de suculent, pe atit de elaborat: fructele. In ghirlande, in ciorchini, insiruite in cadere, rotunde si carnoase, ele antreneaza efecte noi, naturale si savuroase, de un realism spontan. Una dintre mobilele pe care sculptorul isi etala aceasta fantezie decorativa, era dulapul. Ca piesa autonoma (nu inclusa in boaseria peretilor), dulapul cu denumirea de armoire, apare abia la sfirsitul secolului al XVI-lea. Ea desemna, in tot cazul, […]