STIL. Renasterea italiana
- 27-06-2000
- Nr. 18
-
Viorica-Gabriela POP
- Rubrici
- 0 Comentarii
Termenul de rinascimento, propus de Giorgio Vasari pentru a desemna global fenomenele culturale si artistice inregistrate cu precadere in Italia secolelor XV-XVI si prin care contemporanii circumscriau redescoperirea epocii clasice, are de fapt un sens cu mult mai larg si mai profund. Renasterea, pe linga reinnoirea si revigorarea totala a procesului artistic, este o stare de spirit, un summum de idei novatoare, o noua filozofie de viata, ce plaseaza Omul in centrul preocuparilor sale. La aceasta reinnoire au conlucrat eruditi, filozofi, scriitori, oameni politici, nu numai artisti. Ginditorii Renasterii au prelucrat ceea ce era pozitiv in umanismul medieval si bizantin si, printr-o alchimie spirituala, au creat sinteze superioare. Toata aceasta noua reflectie despre lume si Om se dezvolta in atmosfera stimulatoare a prosperelor orase italiene si, intre toate, Florenta, leaganul civilizatiei renascentiste. Adaugam rolul determinant pe care l-a avut in emulatia artistica a vremii, generosul mecenat al unor mari familii, ca Medici si Strazzi, Sforza si Visconti, Gonzaga sau Malatesta, pentru a numi doar citeva dintre ele, alaturi de care se cuvine a aminti protectoratul cu care papii au inconjurat ilustrii artisti. Asadar, timp de 250 de ani, Italia si, mai cu seama, Florenta au dat cea mai spectaculoasa pleiada […]