STIL. Stilul rococo in Italia

Dupa Franta, stilul rococo a sedus curind si alte medii de cultura europeana. Ele se ataseaza spiritului cosmopolit, iluminist, pe care-l imbraca gindirea batrinului continent in secolul al XVIII-lea. Este o perioada a marilor eruditi, muzicieni, oameni de litere sau „diletanti“ instruiti, calatori neobositi, intilniti la mai toate curtile europene, avizi de cunoastere si de preluare a unor cutume si influente pe care sa le transpuna, apoi, in cultura proprie. Secolul al XVIII-lea este si epoca unei mode galante si fermecatoare, amabila si plina de curtoazie, care se substituie solemnitatii si austeritatii baroce. Se construiesc, in stil rococo, palate, castele, biserici, locuinte, dar interdependenta dintre exterior si interior nu mai este acum obligatorie, asa incit se fac reamenajari interioare, in spiritul noului stil, chiar si in cazul vechilor cladiri. Ambientul absoarbe acum atentia arhitectilor, camerele in stil rococo fiind concepute dupa un sens predominant al luminii, care patrunde din abundenta prin ferestre si usi-ferestre, exaltata si multiplicata de culorile pastelate ale peretilor si de multitudinea oglinzilor. Pictura se acomodeaza acestei claritati, idilele pastorale in peisaj bucolic devenind scene frecvente in decorul interior. Italia, ca si Franta, agreeaza saloanele mici, dispuse in anfilada, deosebite numai prin culoarea decorului, oferind, pentru viata […]