Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Strategia amalgamului
De ce am demisionat din Consiliul Ştiinţific al IICCMER
- 03-09-2015
- Nr. 788
-
Cristian PÎRVULESCU
- Focus
- 8 Comentarii
Metoda nu e nouă şi e menită să creeze diversiune: amalgamul dintre legionarism şi comunism urmăreşte să distragă atenţia de la un subiect, pentru a atrage atenţia asupra altuia, la fel de legitim, dar fundamental diferit. Or, analiza critică a celor două fenomen totalitare trebuie făcută separat. Din păcate, nu asta s-a întîmplat cu aşa-zisa lege antilegionară. Atacul împotriva acestei legi, care a pornit încă înaintea promulgării sale, a urmărit – şi, dacă privim presa, a reuşit – să deturneze dezbaterea publică de la un subiect către celălalt, introducînd accente de emotivitate şi adversitate, ca să nu mai vorbim de atacul la persoană – care împiedică orice analiză sine ira et studio. Amalgamul dintre legionarism şi comunism urmăreşte să facă uitate faptele istorice, să relativizeze mesajul legionar şi să se treacă cu vederea incompatibilitatea de principiu între ideile legionare şi democraţie. Un atac la adresa democraţiei în numele democraţiei! La început a fost o Ordonanţă de Urgenţă, OUG 31/2002, care urmărea, după cum spune titlul, „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii“. Legea nu a reuşit să îşi atingă scopul, pentru că […]
Acum mi-am amintit: cel care a spus prima oara ca Romania s-a nascut ca stat antisemita a fost Serge Moscovici, Radu Ioanid l-a preluat. Moscovici sr, absolvent al Politehnicii din Iasi (1944-1947) cu prenumele oarecum schimbat, activist pecereu la Scanteia, apoi emigrat in Franta, a explicat ulterior ca se referea la atmosfera printre politicienii anilor 1850-60-70 – Bratianu cu legea impotriva vagabondarii in cazul strainilor, etc etc
Sigur ca avem o falsa echivalentsa : raul e absolut, dar e dublu (unul multiplu diferit de sine…) Din perspectiva deschiderii catre moarte si cancerul trupesc e tot mortal, deci tot rau (absolut?!) Si asa mai departe cu raul absolut. Eu zic sa pro/punem altceva in locul blandei pedagogii contemplative (a statuelor) : sa se legifereze obligativitatea universala de a trai alternativ raul absolut in cele doua hypostaze, de a-l consuma \\\”pe paine\\\”, o zi fascism, alta comunism, asa, ca la vreun an, doi, la virste cit de cit coapte, caci nimic nu valoreaza cit experientsa traita, nu-i asa? Dar putem conta pe metode pedagogice infailibile? Tot experientsa ne probeaza ca nu (prea).
Amicus Iaru zice că legea e șchioapă. Am fost de acord cu el pînă ce-am realizat confuzia: legea nu-și propune combaterea extremismului (politic, în ultimă instanță deși pleacă de la premisa celui doctrinar-dogmatic) ci doar pe a celui de Dreapta. Atît a recomandat Europa, atît am făcut, ”nu ne-am depășit mandatul”.
Discuția despre condamnarea comunismului la nivel european e fastidioasă, ceea ce-nseamnă că-i și tentantă, totodată – dar nu e în cestiune.
Cu aceleași aere ne explică și dl Pîrvulescu: legea completează o OUG, făcînd-o funcțională. Observ raportul dintre lege și OUG – e ca dialectica lui Hegel în viziunea lui Marx – cu capul în jos. Nu că m-ar mira. Dacă se gîndește cu ceva în parlamentul românesc, nu cu capul (jos ori în jos) se face, se – cu cealaltă parte, înnobilată de fotoliile din Camere.
Aparte, ar merita o discuție raportul dialectic dintre jos și sus – aplicată la (dez)orientarea-n spațiul Palatului Parlamentului, unde punctele de reper sînt esențial legate de Particula lui Dumnezeu (ceea ce și explică mișcarea aparent dezordonată a josurilor parlamentare, în momente critice).
Reacția asimetrică ”A celor 5” – la prăpăstiile teologului din fruntea IICMER – indică o comandă politică. E momentul să ne amintim că legea cu pricina are și-un cognomen: Legea Antonescu. După mine, cognomenul (odiosus, fără-ndoială) aduce atingere onoarei liberale – și-ncă-n multe și perfide forme. Astfel că reacția proliberalilor din IICMER este și mai ușor de înțeles – nu cum face dl Pleșu, care se miră a la Moș Ion Roată; și mai lesne de acceptat de către cei mergînd pe ”logica politică” (scuzați oximoronul!).
Ieri, la Sf Gheorghe, primăria a refuzat arborarea tricolorului românesc. Precis că s-a-ncălcat vreo lege, de nu chiar o OUG (maxima culpa). Această întîmplare îmi amintește de-o vorbă veche și dată prin răzătoarea civilității, să nu sune fioros cum suna, în original: Țara arde și ”baba” se piaptănă.
Deci, nu poți arbora tricolorul oriunde-n România dar asta nu e o problemă. Problemă este dacă teologul Radu Preda a sărit calul, din elan anticomunist.
Din punctul meu de vedere mema „lege antilegionara-lege procomunista” este paralela cu falsa simetrie Holocaust-Holocaustul Rosu. Scopul este acelasi: incercarea de a crea o falsa echivalenta morala intre doua forme absolute de rau si de a face discutarea lor separata imposibila. Intrucat oponentii legii doresc libertatea de a etala statui ale lui Antonescu etc. , am o modesta propunere: Vis-a vis de statuia lui Antonescu, punem una a lui Ceausescu; fata-n fata cu a lui Codreanu, una a Anei Pauker, langa cea a lui Sima una a lui Draghici samd. In felul asta vom crea un panteon al monstrilor de dreapta si stanga care ne-au distrus tara si poate ca revenim la un dialog rational.
Peter Dan, New York
Genocid contra umanitatii e la fel de inspira(n)t ca si democratia populara.
Lege inepta, dar bine venita; hemiplegia e cea mai buna disociere.
Autosuspendati, nume bastinase , cu pedigree (ce mai atitea ghilimele!), dar si guest stars.
Sa ai 25 de ani la Revolutie (orice-o fi fost) si sa nu intelgi ce ai trait in cei 25 de ani, sa vii, la 50 de ani cu teorii amalgamiste, e o chestie de “igena” ori de gena?
Sa treci pe la RFE ca ratsa prin apa..
Sa te cheme Denis Deletant , sa te fi declarat Ceasca @ cie persona non grata si dup-aia sa vii, in vremi libere, sa-ti declari ofranda/omagiul prieteniei pentru un activist securist terorist la o catedra (ba, parc-am auzit , doua) de engleza (vezi Revista22), iata, pe cale de consecintsa, un spirit consecvent a carui autosuspendare nu mai mira.
Cu autosuspendarea, pina la urma, e ca si cu bunica lui Bula, cea de balcon atirnind la virste coapte: principalul e sa te tii bine…
“Or, condamnarea propagandei comuniste ar trebui tratată sistematic, luînd în considerare toate variaţiile sale, de la stalinismul dejist la naţional-comunismul ceauşit –sic!-” (cum bine stim, ambele benigne, nuantsate forme de picnic, ca atitea altele, peste tot pe unde a fost desertat totalitarismul comunist.)
“Considerarăm (?!) că un cetăţean al unei Românii democrate trebuie să respingă în egală măsură extremismul, indiferent dacă acesta apare la stînga sau la dreapta spectrului politic.” Si-atunci, pozitia lui Radu Preda mai e pacatos-amalgamoasa? (E)rectitudine ideatica…
Controversa privind Legea în cauză a fost într-adevăr una aprinsă – uneori părându-mi-se şi mie că nu a fost purtată cu cele mai bune intenţii. Dar de ce trebuie să vedem în toate acestea – indignaţi, ca dl Pîrvulescu – numai „diversiuni”, „campanii orchestrate”, „atacuri la adresa democraţiei” ş.cl.? Şi mai ales ce ne propune dl Pîrvulescu, acum şi în viitor, în locul unor asemenea dezbateri şi controverse?
Înţeleg destule dintre cele spuse de „auto-suspendaţi”, însă de ce ar trebui demis actualul preşedinte al Institutului nu pricep deloc. Nu avea el dreptul la un punct de vedere precum cel exprimat? Nu-mi este cunoscută vreo restrângere constituţională sau legală a libertăţii de exprimare la acest nivel al unei asemenea instituţii publice. Există ea în regulamentul IICCMER? Îi era lui interzis să pregătească şi să adreseze preşedintelui Iohannis şi Parlamentului memoriul anunţat? Şi dacă la toate acestea răspunsul este negativ, de ce să fie demis Radu Preda? Doar pentru că opiniile sale nu coincid cu cele ale lui Totok, Pîrvulescu şi Zoe Petre? Doar pentru că decretează dl Pîrvulescu că „Radu Preda s-a asociat celor ce deturnează atenţia de la obiectivul Legii 217”? Ce caută un asemenea limbaj şi o asemenea atitudine la o instituţie publică ce funcţionează şi din banii mei? Şi, de ce nu, ce caută la aceeaşi instituţie publică oameni ca dna Zoe Petre (colega dragă a „co-suspendaţilor” Pîrvulescu şi Totok) – mulţi ani la rând lider comunist la Universitatea Bucureşti şi, am trăit-o pe propria-mi piele, executantul cinic şi zelos al politicii de cadre a Partidului?
Dl. prof. pledează bine și frumos pentru legea la care a subscris, considerând-o un mare triumf. În ceea ce mă privește, aș vrea să-i spun dl. prof. doar atât: frate, noi am ieșit din comunism, adică exact extrema cealaltă vizată, de lege, deci, avem memoria proaspătă, martori de seamă în viață, vezi ion iliescu, plus atrocitățile proaspete, crime, etc, etc… Și-atunci, dacă ne-a prin dorul de a face dreptate de ce să nu începem de aici, în loc să ne duce hăt, înapoi, să scobim sub colbul vremii ? Sau e doar o mișcare tactică, submersia în vreme urmărind ca și peste comunismu să se aștearnă colbul vremii… Să fim noi specialiștii mapamondului în cernut colbul ? Asta e, dl. prof, așa zice și d-na Zoe Petre ?