Structuri, institutii si norme in „obsedantul deceniu“

Proaspat aparuta la Editura Eikon din Cluj, cartea Mirunei Runcan teatralizarea si reteatralizarea in Romania (1920-1960) este o aplicata si pertinenta analiza a contextului teatral care a marcat o perioada esentiala in evolutia fenomenului spectacologic in Romania. Sincronizarea cu gindirea teatrala europeana, autonomizarea regiei, problematica structurilor si institutiilor de teatru sint doar citeva dintre punctele riguros dezbatute in acest volum din care va prezentam citeva fragmente. „Procesul continuu de detasare de ceea ce este vechi, perimat, pe care il traieste teatrul alaturi de celelalte arte in perioada aceasta primeste un puternic impuls la inceputul anului 1948 cind, intre 21-23 februarie, are loc Congresul de unificare a Partidului Muncitoresc Roman. Momentul consfinteste crearea partidului unic al clasei muncitoare – pe o singura si ferma ideologie – filozofia marxista – si deschide epoca tuturor actiunilor revolutionare care vor duce la victoria definitiva a noii orinduiri. In vara aceluiasi an se hotaraste nationalizarea principalelor mijloace de productie, context in care se infaptuieste etatizarea teatrelor particulare si transformarea Teatrelor Poporului din Timisoara, Arad, Bacau, Sibiu, Brasov, Sf. Gheorghe, Turda, Ploiesti si a Teatrului Municipal din Bucuresti in Teatre de Stat.“ Limbajul de lemn al acestor „dari de seama“ face destul de dificil de analizat, […]