Sunetul străzii în muzica scenei

Imediat după 1989, teatrele româneşti s-au golit de spectatori, atraşi de scena străzii, a demonstraţiilor ce promiteau coagularea unui spirit civic. Treptat, efervescenţa străzii s-a stins, spiritul civic s-a vlăguit, teatrul a preluat parte din sarcina dezbaterii publice şi şi-a asumat temele actualităţii La 25 de ani de existenţă ai Festivalului Naţional de Teatru (FNT), vitrina oficială anuală a teatrului românesc, scena cedează din noul locul străzii. Tragicul accident de la Colectiv, urmat de demonstraţiile de stradă care au dus la căderea Guvernului, au anulat parte din ultimele spectacole din programul FNT, au pus în paranteză finalul ediţiei aniversare pentru a lăsa loc gesturilor spontane, de solidaritate şi comemorare a victimelor care nu încetează să îngroaşe rîndul celor dispăruţi. Ironie a coincidenţelor, tema FNT de anul acesta a fost războiul, citit din perspectiva individului prins în capcana istoriei. Desigur, tema venea firesc după comemorarea centenarului de la debutul Primului Război Mondial, dar îşi găseşte ecoul şi în prezentul războiului cu Statul Islamic, în valul migraţiei cu care se confruntă Europa.   Două spectacole străine invitate în FNT susţin tema şi dau spectatorului român imaginea uneia dintre direcţiile teatrului european contemporan; ne invită să regîndim limitele reprezentării în teatru. Primul spectacol, […]