Supravieţuitorul

Soarele a topit discursurile şi le-a făcut amorfe. E aceeaşi arşiţă de acum 73 de ani. Duminică era atunci, duminică e acum. „Duminica aceea“ versus „Duminica aceasta“. Rînd pe rînd, au cuvîntat Preşedintele Judeţului, Primarul Oraşului, Trimisul Ambasadei Israelului, Rabinul venit de la Bucureşti… Ba şi-un popă de-ai noştri, purtat încoace de acelaşi oportunism creştin-ortodox, cu care sîntem deprinşi de secole. Pe furiş, prezidiul îşi consultă ceasurile. Ziua nu-i nici pe departe gata. Mai trebuie să se repeadă, pe urmele trenurilor morţii, la Podul Iloaiei, apoi la Târgu Frumos. Dar măcar acolo va dura puţin, nu ca aici, în Cimitirul Evreiesc din Iaşi. Cu puţin noroc, „Duminica aceasta“ nu va fi ratată complet. Va mai lăsa puţin loc pentru un grătar stropit cu bere şi-o scaldă în piscină. Că de aia a creat bunul Dumnezeu piscina, să se răcorească omul în ea, cînd soarele arde ca acum. Preşedintele Comunităţii Evreieşti regretă la microfon stingerea lui Lazăr Finkelstein din viaţă. Ce mişcător ne împărtăşea el, an de an, tragica-i experienţă de adolescent sufocat în trenul morţii. Nici fratele nostru Dustin Hoff – man nu deţine aşa un meşteşug de a mişca inimile cu glasul. Straşnic povestitor era Lazăr! Cu toţii îi […]