T-shirt. 12 ignorări (II)

Ignorarea autorităţii managerului. Este de notorietate deja faptul că Legea managementului instituţiilor de cultură a generat un fel de struţocămilă administrativă. Pe de o parte, s-a creat cadrul eficientizării prin stabilirea unui nivel de management cu planificare multianuală, cu verificare periodică a performanţei şi cu elaborarea unor instrumente de control managerial menite să eficientizeze actul de conducere. Pe de altă parte, instrumentele puse la îndemîna managerului sînt, în cel mai bun caz, retorice, cînd nu sînt pur şi simplu menite să-i blocheze iniţiativele, în numele aceluiaşi de acum notoriu control managerial intern. a. La nivelul personalului: managerul este evaluat cu severitate anuală, pe baza unui raport consistent, cu date concrete. Această evaluare poate duce la încheierea, înainte de termen, a mandatului. Simetric, instrumentele prin care managerul poate stimula şi/sau sancţiona performanţa personalului angajat sînt tocite pînă la inexistenţă. Drumul între evaluarea profesională şi promovare sau, după caz, desfacerea contractului de muncă durează ani de zile. În contextul unor mandate manageriale cu termen limitat, acest proces e lovit de nulitate efectivă. Posibile remedii: modificarea Codului muncii şi a Legii dialogului social, în vederea unei distribuţii echitabile între angajator/manager şi angajat a răspunderilor şi a consecinţelor acestora (promovări, sancţiuni, terminarea contractului). b. […]