T-SHIRT. Alunecarea

Era în februarie 1992, o zi de iarnă mohorîtă în Istanbul, cînd ne-am dus cu prietenul Iosif Király să vedem dervişii zburători. Evenimentul, despre care am aflat printr-o favoare amicală făcută de gazdele noastre de la Universitatea Bosfor, se desfăşura undeva la marginea oraşului, departe de traseele turistice şi de ochii prea curioşi ai autorităţilor. Tensiuni care acum, după mai bine de douăzeci de ani, par să fie lămurite în dinamica lor, erau, atunci la început, neclare. Studentele îşi reclamau dreptul să umble cu capul acoperit de basma, gest despre care ne explicau că are o dimensiune de asumare identitară şi de libertate a opţiunii religioase, şi nicidecum de oprimare şi regresie anti-modernă, cum ni se părea nouă. Amicii mei turci îşi mai aminteau de rigorile legii marţiale. Lumea nu părea aşezată.  Pentru a vedea dansul dervişilor ne-am aşezat cuminţi în tribuna unei mari săli de sport, tixită cu familii îmbrăcate prost, în haine groase, sumbre, diforme, din al căror croi era dificil să desparţi bărbaţii de femei. Femeile se distingeau totuşi prin roşul aprins al palmelor, ca şi cum ar fi fost mînjite de sînge în urma unei misterioase activităţi gospodăreşti, de tăiere a cărnii. Deşi păream a fi […]