T-SHIRT. Anti-Nimfa

… sub căldura solară a campagnei napolitane, mitologia, literatura, istoria şi arheologia se amestecau în capul lui. (Wilhelm Jensen, Gradiva)   După ce petrecuse 40 de ani în asceză şi rugăciune, Tenzin Jampa a fost scutit de practicile monahale curente, trăind retras într-o căsuţă din grădina mănăstirii Palyul. Plimbările matinale erau o dimensiune obligatorie a meditaţiei şi bătrînul, care se mişca foarte greu, cu două bastoane, le practica tenace, chiar dacă nu întotdeauna cu plăcere. Într-o zi, pe cînd negocia cărarea stîncoasă dintre fîntînă şi poarta grădinii, soarele lumină cu precizie poteca la picioarele sale şi ochii slăbiţi ai venerabilului văzură, exact în clipa cînd urma să fie strivită de piciorul său stîng, o Vacă a Domnului moleşită de căldură. Bătrînul făcu o mişcare bruscă de eschivă, se prăvăli pe pietre şi îşi rupse un femur. A urmat rutina previzibilă, chinuitoare şi inutilă a operaţiei şi imobilizării la pat; în două săptămînui de la întîlnirea cu una dintre vietăţile sale favorite, Tenzin Jampa era mort. Prin alunecare.  Alunecare, evitare, trecere. Ce fel de mişcare este aceasta? Şi unde ne duce ea? Una dintre metodele de rugăciune ale Buddhiştilor Tibetani este tocmai alunecarea: un fel de mătanie, la care, după momentul […]