T-SHIRT. Anti-simetria

Un lucru mă intrigă în imaginea Gradivei: încălţămintea. E personajul încălţat – sau nu? Studiul atent al unei reproduceri lasă întrebarea în suspensie. Planta piciorului stîng e separată de sol printr-o linie subţire, urmărind conturul tălpii. Același lucru la piciorul drept. Și totuși rămîne întrebarea – de ce nu sînt reprezentate sandalele explicit, ca în atîtea alte imagini antice? Ipoteza unui comandament estetic (actul mersului nu trebuia bruiat de elemente care i-ar fi ascuns eleganţa) e superfluă, dacă ne gîndim la determinismul simbolic al imaginilor provenind din epocă. E cert că privitorului i se sugerează ceva, la prima vedere o încăl – ţare subtilă, dar poate mai mult decît atît. Caut în memoria afectivă sursa acestei curiozităţi, pe care aș vrea să o disociez de obsesia voyeuristică a eroului lui Jensen (sau a lui Freud însuși) și îmi reapare brusc coperta ediţiei române a unei cărţi celebre – Le chassseur noir. Formes de pensée et formes de société dans le monde grec (1981) a lui Pierre Vidal-Naquet, pe care am cumpărat-o și răsfoit- o acum 30 de ani, intrigat – mărturisesc – de titlul senzaţionalist. Lectura a fost o surpriză pe mai multe planuri, dar ceea ce mi-a rămas cu […]