T-shirt. Contaminarea (II)

Puntea feribotului care traversează laguna între Wanchai și Kowloon e supravegheată de doi marinari în costume bleumarin, cu gulere albe lăsate pe spate, ca în filme. Unul dintre ei seamănă, de altfel, cu Jackie Chan, are aceeași expresie blajină și mucalită ca superstarul cinematografiei locale și vorbește tărăgănat, sfîrșind frazele cu un șir descendent și gutural de èèèèèèèèèè. Același sunet l-am identificat la călugării budiști cînd își rostesc rugăciunile. Peste Hong Kong plouă mărunt, un fel de burniță caldă, tropicală, care te pătrunde pînă la piele, dar te lasă nepăsător, ca o manta umedă, cumva protectoare. Lumea se agită pe străzile comerciale, funcționarii grăbiți intră și ies din restaurantele de prînz, aleile înguste și murdare dintre marile clădiri sînt pline de forfota hamalilor care împing cărucioare cu două roți, chinezii strigă unii la alții și își fac semne, europenii caută cele mai bune oferte la ceasuri, haine, bijuterii, pakistanezii îți împing sub nas cărți de vizită și vor să te tragă în croitorii de comandă, promițînd calitate de Saville Row, tinerii umblă cu un aer somnambulic, apărați de căștile telefoanelor. Femeile Malay, ușor de identificat prin combinația între baticul tradițional care le conturează trăsăturile și blugii mulați, ies în cîrduri […]