T-shirt. Contaminarea (III)

Călătorul mișcă pe hartă un zid transparent și subțire, o membrană. E instrumentul prin care sînt separate evenimentele întîlnite pe drum în părțile lor componente. Ochiul călătorului penetrează granița simbolică a acestei membrane conceptuale, are privilegiul de a fi și de o parte, și de cealaltă a unei realități divizate artificial, pentru uzul inițiaților. E un exercițiu de exorcism; identificarea unui adevăr prin altul, extragerea telescopică a unor matrioșe virtuale din ceea ce se nimerește să cadă în plasa călătorului. Am pus data trecută întrebarea: există contaminare fără exotism? Unde trebuie să fie plasată membrana alterității în raport cu fenomenul care se cere examinat? De care parte a adevărului se află ochiul călător: de partea zonei inițial pure, acum impură prin contaminare? De partea zonei contaminante, acum susceptibilă de purificare? Ce reținem din nașterea lui Siddhārtha Gautama – complicitatea dintre Māyā Devi și copacul de care se sprijină ca să dea drumul fătului sau fluidele eliminate, care se amestecă cu țărîna, fertilizînd mai departe o natură indiferentă? Pînă la urmă – e contaminarea o demonizare subtilă a unei realități superioare sau e singura modalitate prin care acea realitate ni se poate revela? Ochiul nu e inocent, dar e neatent, zburdalnic […]