T-shirt. Dubla răsucire

L-am cunoscut pe Ulay în timpul vernisajului la Manifesta 1, Rotterdam. Întîmplător, am luat micul dejun împreună, ceea ce a dus la o lungă conversație despre relația lui cu Marina Abramovic. Ulay era o persoană dincolo de autoritate, sever, calm, extrem de atent în jur. Atitudinea lui, fizică în primul rînd, exprima autocontrol, dar era invitantă, provoca în mod ascuns dialogul. Discuția despre Ulay-Abramovic a decurs nesperat de ușor, omul nu avea ranchiune, vorbea fără reținere de­spre elemente intime ale relației, despre dispariția emoțiilor de cuplu și a sexualității, sub presiunea demersului artistic. Ne-am dus apoi la sesiunea foto – prezența lui Ulay la R’dam se datora unei invitații din partea bienalei pentru o fotografie de grup. Aici s-a relevat capacitatea lui de a struni, fără efort, o masă amorfă, dar recalcitrantă: zecile de artiști, curatori, tehnicieni ai Manifestei au fost puși în ordine cu cîteva mișcări dirijorale, grațioase, dar de necontrazis. Turma s-a potolit, aparatul enorm a făcut clack! de pe trepiedul cărat de un asistent, şi asta a fost tot. Ulay avea (are în continuare, presupun, nu ne-am mai văzut de o vreme) un didacticism metodic în cele mai banale conversații, apăsat și grav, intens. Ulay e narcisist […]