T-SHIRT. Jupuirea

Intru în pavilionul danez dintr-un motiv simplu – nu e nimeni – complet candid faţă de agenda artistului, Danh Vo. Prima imagine e un tone setter prin percutanta sa ambiguitate: un cosmonaut angajat în activitate extra-vehiculară. Ceea ce pare în prima secundă o fotografie documentară devine imediat imaginea unui fetus alb, cu mască sticloasă, dansînd ţeapăn într-un uter gigantic, negru. Cordonul ombilical şerpuieşte în afara cadrului. Despre moarte.  Impresia se confirmă la obiectul următor, o sculptură spontană realizată prin depuneri biologice într-o stivă de farfurii de porţelan chinezeşti, recuperate evident dintr-o navă naufragiată – dezastru şi melancolie.  Apoi lucrurile devin explicite, cel puţin aparent. Lipită pe fereastră e o copie de mînă a celebrei scrisori adresate tatălui său de către sfîntul Jean-Théophane Vénard, cu treisprezece zile înainte de a fi executat prin decapitare, la Tonkin, astăzi Hanoi. Începînd cu formula  „Mult-preţuitului, prea onoratului şi prea iubitului meu Tată“, scrisoarea e de fapt un poem consolator şi o rugăciune, adresate unui destinatar ambiguu, un părinte deopotrivă divin şi pămîntesc, necesitînd o diplomatică încurajare în faţa morţii fiului şi meritînd tot odată veneraţie pentru felul înţelept în care a construit universul pe care îl guvernează. Această tandră ambiguitate, în combinaţie cu stilul […]