T-SHIRT. Nepăsarea

Undeva pe drumul de la lectura textelor la citirea imaginilor, convingerea mea că reprezentarea fotografică este o ipostază a morţii a început să se clatine.  Întîi am fost profund marcat de constatarea lui Roland Barthes, care explica cu magistrală simplitate atracţia morbidă pe care imaginea fotografică o exercită asupra noastră. La photographie me dit la mort au futur, scrie el în Chambre claire. Fotografia îmi povesteşte moartea la viitor. Este una dintre consecinţele celebrului punctum, acea caracteristică retorică a fotografiei, pe care Barthes o identifică în fiecare imagine, şi pe care o atribuie dispariţiei, morbidităţii funciare a genului, care suorinde clipa doar pentru a-i sublinia mortalitatea. Fotografia ca Anti-Kairos.  Mai tîrziu am fost descumpănit în faţa locului comun debitat cu nonşalanţă de vocea comentatorului dintr-un film despre opera fraţilor Lumiere, cu referire la celebrul fragment Ieşirea din fabrică: privind acea mulţime de oameni care dau năvală spre camera de filmat, cu un entuziasm ce poate fi considerat doar pe jumătate preparat, nu te poţi împiedica să te gîndeşti că TOŢI aceşti oameni sînt morţi, demult.  Really? Mărturisesc că nu m-am gîndit nici o dată la asta, imaginile erau ilariante, pline de detalii simpatice, care se relevau treptat, la vizionări succesive. […]