T-shirt. Pasaje hermeneutice pe lîngă orașul lui Mihai Olos

Proiectată pe fundalul postimpresionist al artei din România postbelică, figura lui Mihai Olos nu se lasă capturată în nici unul dintre punctele de fugă ale acestui tablou cu tematică multiplă. Rolul figurii sale pare să fie unul hermeneutic – de alergare, vestire, dispariție. Olos are inteligența deopotrivă materială și metafizică a lui Horia Bernea, dar nu și dogmatismul teluric al acestuia; e capabil de polimorfism stilistic și de transformări multiple ale personalității vizuale, ca Ion Bitzan, dar nu abdică niciodată de la principiul unic al ideii; este un scriitor de concepte poetice ca Alexandru Chira, dar satul pe care el îl explorează astfel e unul generic, nedeterminat spațio-temporal; Olos are obstinația formală a lui Paul Neagu, dar o salvează printr-un relativism al materialelor; el e preocupat de o pedagogie a vizibilului, ca grupul Sigma, dar o subordonează elanului artistic pur; e un constructor de orașe utopice, ca Liviu Stoicoviciu, dar personajul său are o sălbăticie exterioară orașului. Toate aceste personalități – și altele, nenumite aici – participă, fiecare în felul său, la formarea canonului artei românești. Mihai Olos, un mare (și uneori zgomotos) admirator de colegi și un bulimic căutător de spirite-surori, dansează în jurul caracterelor de mai sus, ca […]