T-SHIRT. Rîsul şi senilitatea. Despre stoarcerea lui Brâncuşi

Din punctul de vedere al reaşezărilor ideologice, dar şi din cel al subtilităţii înţelegerii spaţiului cultural definit de vizualitate, Die Gegenwart der Moderne este una dintre expoziţiile de referinţă ale anului 2015. Parcursul creat în sălile MUMOK (Museum Moderne Kunst, Viena) acumulează obiecte neaşteptate, savuroase, de la machete de publicaţii la sculpturi gigantice, de la pînzele derizorii ale lui Buren la modele de arhitectură semnate Adolf Loos, Le Corbusier sau Fritz Wotruba, toate povestind marea aventură a modernităţii, într-o notă sobră, eficace, plină de umor şi – pentru prima dată parcă după decenii de încrîncenare critică – cu o abordare stenică, deschisă spre viitor, a entuziasmelor moderniste. Expoziţia era abundentă, dar nu obositoare, şi totuşi cînd am ajuns, prin labirintul de scări şi lifturi, la ultima sală, eram oarecum fericit la perspectiva unui sekt băut la oricare dintre numeroasele cîrciumi din proximitate. Dînd colţul sălii desenate în mod bizar ca un mare L, am fost izbit de o explozie aurie, mică, agilă, care genera oscilaţii rapide, absorbante ale luminii, pentru a le trimite îna­poi instantaneu – Negresa Blondă II, de Constantin Brâncuşi. Impresia a fost atît de fulgerătoare şi totală, încît am început să rîd de unul singur, sub privirea […]