TANDEM. Aversul şi reversul

Aversul şi reversul       „…un hedonist, narcisic nombrilism, mai mult sau mai puţin ţinut în frîu de cîte o licărire de conştiinţă, ce face   şi ea cît poate şi cînd poate…“   Tudor BANUŞ, Eu şi Supraeu     Dacă,-n oglindă, Riga-Soare uita-s-ar, ar orbi pe loc?… I-o fi în gînd zeiţei, oare, ce,-altminteri, pare-ocrotitoare, să-i smulgă faşa de pe ochi? Sau, dedesubtu-i, se ascunde faimosu-i geamăn: prizonier fără hermină, bucle, funde, – incognito, prin ocne-afunde, în chipul unei măşti de fier? Deasupra regelui din cadră, e mîna Tatălui ceresc, ce,-aşijderi statuei de piatră, ţine făptura egolatră mai jos, la locul ei firesc. Pe cînd oglinda pare mută, la rîndu-i, ca un biet compars, – vădind un scris dintr-altă sută, cu literă necunoscută, „în fund ursuz, de zahăr ars“.