TANDEM. Bilete de cocostîrc
- 29-04-2015
- Nr. 770
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 16 Comentarii
Bilete de cocostîrc I Cocò făcutu-s-a cocor; cocoru,-n vorbă cu un stîrc, ouat-a ou de cocostîrc, ce-a eclozat; iar cocostîrcul acesta, care n-are smîrcul drept domiciliu, nici decor, extrage (după cum constrînsu- l-a, de când era pui, stăpîn-su*), cu pliscu-i lung-prelung, bilete (de cocostîrc), pe îndelete şi tacticos, pentru popor, cînd strînge-se, la tîrg, ciopor, ca să-l încînte cu minciuna mai mîngîioasă ca nici una a unui mîine tot mai roz. Altminteri, jocu-i ca la loz, la loz în plic, unde MAI TRAGE O DATĂ e o amînare a şansei care, însă, n-are să-ntîrzie, – de-asta şi atrage precum, ca-ntr-o hipnoză, locul pe care va să stea la jocul, demonic, de ruletă, bila mobilă-ntocmai ca norocul. Cel ce biletele le scrie, cum, pe foşninde foi, Sibilla**, nu aminteşte de sicrie, boleşniţi, piază rea, nebaftă: un coş pe nas, în gît, vreo aftă, sau dacă se scumpeşte varza – ci, cel mult, dacă-ţi vine barza, cînd nu chiar ce-ţi aduce barza (un cocostîrc fi’nd văr cu barza, ba, poate, după arătare şi clampăt, barza ca atare), căci scriitorul de bilete, de tine are grijă, biete, ce nu iei parte la festinul vieţii preapline – ca destinul scris […]
@Şerban Foarţă
…adjudecat!
O respectuoasă corectură:
… o dată a privit spre broască
şi şi-a făcut dintr-însa bască…
Dragă Vasile Gogea, ca un basileu ce eşti, prin nume, bănui că ştii că vasiliscul iese, realmente, din oul unui cocoş, clocit de o râioasă. (V., între altele, Chevalier & Gheerbrant, Dictionnaire des Symboles, s. B a s i l i c .
…..dar tare mi-e ca „shirul” – matematiceste vorbind – s-a rupt definitiv.
PAS DE TROIS
Pe Уланова, un greu buldozer o
transporta-n Лебединое озеро;
pe Плисецкая, un alt buldozer o
tansporta-n Лебединое озеро;
pe Mакарова, tot un buldozer o
transporta-n Лебединое озеро;
И так далeе…
Cocostarc – barza – ibis – flamingo – flamenco – bolero ( si lebada, fireste, dar nu in aceasta succesiune). Ne-a parasit Plisetkaya, ultima Mare Doamna a baletului clasic. Urmariti-o departe de lebada ceaikovskiana in uluitoarea coregrafie a lui Bejart pentru una din piesele muzicale emblema ale samgerosului absurd secol XX (ics-ics suna mai exact, secol necunoscut si azi):
https://www.youtube.com/watch?v=sc_DuM8h6wU
Si cum tot e prea mult feminism sa adaugam si un pic de masculinism: desi versiunea cu Maya e cea mai cunoscuta, coregrafia a fost conceputa pentru Nureyev, muz- (cum o fi masculinul de la muza?) lui Bejart precum Nijinski era pentru Diaghilev.
Privitzi-o 15 minute pe Maya. E uluitoare.
Ai, vasiliscul postmodern
clocit în megacuibul CERN
o dată a privit spre broască
fără discernămînt făcînd-o iască
Mai sus (Omega) oraculara pasareasca egipteana cu ecou metatetic la Cumae e, desigur, ibislinica (nu ibslinica, precum a aparut, regretabil, „din vina editurii”…
Cocoşul, după ce-a ouat,
şi-a zis „Minune vreau să isc!”.
Drept cloşcă, broască şi-a luat, –
clocindu-i, ea, un vasilisc.
„La vechii romani BARZA era privită ca un fel de pasăre sfântă, ‘avis pia et benigna’ […] La români ea se bucură pretutindeni de aceeaşi socotinţă.” (B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, s. v.)
@Şeban Foarţă
În cuibul unui bărzăune
din ou bizar, depus anume,
cam jumulit un struţlăstun
ieşi crezîndu-se cocoşpăun.
Daca barza e de domeniul Alfa-ei, privirea prospectiva a Sibyllei tinde (aproape asymptotic…) catre Omega. Libretto-ul Slujbei de pe urma ne-o confirma: Dies iræ, dies illa,/Solvet sæclum in favílla,/Teste David cum Sibýlla . Arghezi a putut incropi o cartulie cu bilete de papagal, cu bilete de barza (avis sacra pia et benigna) cu atit mai virtos se poate si se va si incropi (paranteza: fecioara din Orleans , vazind cum crestea teancul cu filele in care anchetatorii ii consemnau vorbele, ii intreba pe cestia la ce o sa foloseasca teancul cela. “Pai -raspunsera ceia- la o carte…” “O carte, se minuna ea , o carte… Si eu nu stiu citi”. –paranteza incuieta): Liber scriptus proferétur,/in quo totum continétur,/unde Mundus judicétur. Revenind la Sibylla , la previzionarismul ei si la Omega, nu ne e greu a pricepe de ce profeteasa din Cumae, stiind ce stia/pre-vazuse, a devenit, oarecum, o schopenhauriana avant la lettre cu al sau (sa, in rom.) Wille/Wunsch zum sterben (cf. “Sibylla, ti theleis?” respondebat illa: “Apothanein thelô)
Cu barza si cu Sibylla, repere ale Tandemului , am putea avea alfa si omega. Personal , mi-as fi dorit sa pot zice despre barza a ca-i avis alba pia et benigna, numai ca natura vrea ca o barza alba (Ciconia ciconia) sa nu fie complet alba , tot asa cum o barza neagra (Ciconia nigra) nu e complet neagra ; dac-ar face un schimb reciproc avantajos de penaj/e fiecare dintre ele ar putea deveni fie de- un alb, fie de-un negru imaculat (mai ales cesta din urma asa…) Din istoriile noastre de familie stim citeceva despre misia androgonica a berzei (V. Propp ar numi-o de ”adjuvant”, intr-o eventuala Propp- yläen Weltgeschichte…) Cum destule cosmogonii au central un element zoologic, in cite-un vis mai navalnic vad barza cosmogonica, cea care poarta-n plisc Lumea-n scutec. Atita doar ca, aidoma Sanctei Dei genitrix (cea care L-a purtat pe Cel care o purta) ea ar fi si barza purtatoare si (auto, hmm)-purtata. Situatie oarecum confuza, dar mai dezirabila decit aceea de starc de cocos.
E greu de stiut de unde i se trage berzei aura de sacralitate. Eu as avansa ipoteza unei contaminari prin frecventarea (la iernat) a unei rude nordafricane/egiptene: ibisul (cunoastem, Thoth, zeul cu cap de ibis, scrib/stapin peste cuvintele zeilor etc.). Ca maiestru/stapin al acestor cuvinte, ibisul a ajuns sa vorbeasca, firesc, ibslinica, limba , evident, hieratica, cu citeva clase superioara ulterioarei sibyllinice. Pentru barza, cu talentele ei, a fost simplu ca un fluierat (ma rog, clampanit) sa asimileze ibislinica, idiom zeesc, si la asta s-a adaugat, natural, bonusul sacralitatii
O crocobarză ouăle-şi depune
în cuibul unui crocobărzăune…
Aşa începe-o fabulă, ce-aşteaptă
s-o conborâţi/urcaţi din treaptă-n treaptă!
cocoru-n cocostîrc ameliorat genetic
ameriză forţat-frenetic
chiar în dilema capră-varză
şi se schimbă în… crocobarză
Finalul dublu, marcat cu italice exprimă același teribil adevăr, dar cu mijloace diferite: avem a suferi, dacă ne slăbesc credința, voința, caracterul. Prima variantă are aromă biblică, a doua este mistic-politică. Barza este și replică implicită la papagalul lumesc, este și simbol al venirii pe lume a oamenilor, deci potențialul său gnostic este de luat în seamă. Analogia om-barză este confirmată și de actul specific, special de a zbura, adică a (se) înălța, a (se) transfigura.