TANDEM. Bilete de cocostîrc

Bilete de cocostîrc     I Cocò făcutu-s-a cocor; cocoru,-n vorbă cu un stîrc, ouat-a ou de cocostîrc, ce-a eclozat; iar cocostîrcul acesta, care n-are smîrcul drept domiciliu, nici decor, extrage (după cum constrînsu- l-a, de când era pui, stăpîn-su*), cu pliscu-i lung-prelung, bilete (de cocostîrc), pe îndelete şi tacticos, pentru popor, cînd strînge-se, la tîrg, ciopor, ca să-l încînte cu minciuna mai mîngîioasă ca nici una a unui mîine tot mai roz.   Altminteri, jocu-i ca la loz, la loz în plic, unde MAI TRAGE O DATĂ e o amînare a şansei care, însă, n-are să-ntîrzie, – de-asta şi atrage precum, ca-ntr-o hipnoză, locul pe care va să stea la jocul, demonic, de ruletă, bila mobilă-ntocmai ca norocul.   Cel ce biletele le scrie, cum, pe foşninde foi, Sibilla**, nu aminteşte de sicrie, boleşniţi, piază rea, nebaftă: un coş pe nas, în gît, vreo aftă,  sau dacă se scumpeşte varza – ci, cel mult, dacă-ţi vine barza, cînd nu chiar ce-ţi aduce barza (un cocostîrc fi’nd văr cu barza, ba, poate, după arătare şi clampăt, barza ca atare), căci scriitorul de bilete, de tine are grijă, biete, ce nu iei parte la festinul vieţii preapline – ca destinul scris […]