TANDEM. BLINDES TOR

BLINDES TOR Oare-l putem numi „Psihanaliză“, „Autopsie“? În tot cazul, e materializarea (foarte riscantă) a unui „ecorşeu“ psihic în care ne pierdem, mai mult sau mai puţin, în faţa unor porţi                    blindate, cînd dăm la o parte cortina sufletului!                                                                        (Tudor Banuş)   În fiecare ceas din zi, e ceva de-ascuns în magazie – în hruba Doktorului Freud cu,-ntr-însa, un schelet sau hoit… Aceasta nu-i o debara în care te-ai debarasa de vechituri, deşeuri, gioarse, ce-ar trebui, mai bine, arse şi,-apoi, să-ţi torni în cap cenuşa, vegheat de străjile ce,-n uşa cămării, stau (cu cîini cu zgardă, dar fără botniţă) de gardă. Cămara asta, pentru unii, e-obscura jumătate-a Lunii; e, pentru alţii, stup cu faguri, ce-n cale-ţi pun mereu noi praguri, ca, între ele, să n-aibi treacăt… Altminteri, ea-i un mare lacăt, lăuntrul unui mare lacăt, cu pîrghii, arcuri, mecanisme, cu fante-aşijderi unor prisme prin care bîjbîie lumina – fără de care-ai fi-n chiar mina, în temniţa din străadîncul pămîntului… Ea-i doar adîncul din noi – ce ispiteşte-asemeni ferestrelor lui Barbă-Albastră, perdeluite cu o lastră de-un roşu porfiriu, asemeni hlamidelor împărăteşti… Cortina trage-o brusc, nu-n rate, şi, în aceeaşi clipă,-mi eşti, stingher şi fără ajutor, în pragul unei porţi […]