TANDEM. BURN-OUT

BURN-OUT       Uzat, buzat, dezabuzat, un specimen de call-girl, iată, pe-un keyboard strîmt s-a aşezat să-şi tragă sufletul… O fată ce-aduce-a o Lucrezie Borgia a tehnicului nostru ev, originară din Cyborgia (dacă-mi permiteţi să relev acest detaliu) şi coafată cu mufe, prize, cabluri-scart, fasunguri, ştechere, – o fată pe care unii şi-o împart cu alţii,-atunci cînd li se face chef de ventralul ei hublou… Stă în poziţia lotus, tace, căzută-n ea. – Apoi, eu plou, tu ploi, el ploo, dacă vrem, între picioarele-i oloage, emulsii de culoare crem, – unor smîntînuri analoage. E acablată prea cablata de ea, şi a uitat să rîză, are elitre ca de blata orientalis: nu-i o gîză, ci-o goangă. Se deconectează, acum, fiind prea conectată la aparatele ce trează o ţin… Şi, vai, deconectată cum e, vedem că e buzată (aidoma cutărui peşte), dezabuzată, abuzată de-atîţia clienţi, de propriu-i peşte; că e o baterie arsă, că-i singură şi cînd e-n grup, că pare o lămîie stoarsă în care ştirbii dinţii-şi rup; că mîinile-i aduc a două aripi infirme şi, surpriză, are-n mamèle,-n amîndouă (la fel de flasce), cîte-o priză. (Un puşti ce nu văzuse porc pîn’ la cinci ani avu surpriza, văzîndu-l p-ăl […]