TANDEM. Crai bătrîn

Crai bătrîn       Bătrîne crai, cîtă oroare de vidul ce-o să te omoare cînd n-o-s’ mai ai cu ce-s’ te-ncònjuri: cadîne ca nişte eponjuri de moi, de-adînci, de sugative de mucilagini şi salive (cu mărgeluţe şi exsangue), de ce e il perfetto sangue în Cîntul XXV al Purgatoriului.  –                            Din cinci, cîte-are, la o mînă, insu,-l poţi folosi pe neînvinsul din mijloc: degetul impudic, şi, mai cu seamă, capul sudic al limbii,-n genere, materne… E dulce viaţa între perne ca nişte necitite pagini de albe, cu, însă, imagini de sîni învolţi şi crupe june; e dulce în nerepejune şi moleşeală, – nemaijune ce eşti, dar încă plin de pohte între acelea ce-ţi sînt propte, între acelea ce-ţi sînt cîrje şi par să nu le fie tîrşe să-ţi şteargă, ca pe nişe pagini, pleoapele, de mucilagini, adică de urdori, cu cîrpa de voal; nici nu le-apucă scîrba să-ţi schimbe pempărjii, să-ţi pună supozitoare (opt pe lună), ventuze, plasturi, cataplasme; să-ţi spună, la culcare, basme, după ce,-n apă, nici prea caldă, nici rece, ca pe prunci, te scaldă şi curăţă (pe contrapagini, de mucigai, de mucilagini) şi,-apoi, te-nghesuie-ntre ele (sau între ei, – de-s băieţandri), voluminoase, dar nu grele, – […]