Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Cubatura sferei
- 11-09-2015
- Nr. 789
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 6 Comentarii
Cubatura sferei „Soarele e rotund, pămîntul e rotund, femeile, rotunde (acolo unde se cuvine!); dar cum să cazăm aceste binefăcătoare sfere în geometria rigidă ce ne limitează cotidianul?…“ Tudor Banuş Zice: Încerc să ies din cub (sau din pătrat) să intru-n sferă (sau în cerc). Zice: Încerc (inima-mi speră) să rotunjesc ceea ce-njunghie ca o unghie, ceea ce (j)unghi e ori(tri)gònos e – nu cerc sau sferă. Apoi: Se-nfăşură-n zaimfe de mătase, asemeni unei nimfe de vierme de mătase. Apoi: Deşurubându-se din cub ca dintr-un tub sau dintr-o coajă, aduce a şurub, aidoma oricărui vierme de mătase, ce-nvăluindu-se în derme nestrăvezii (ca o guaşă fără limfe), se face o gogoaşă, de vierme de mătase, în cubu-ajuns un ovoid al unei nimfe, (al uneia de vierme de mătase), în care (între paranteze albe) îşi doarme somnul de mătase, un vierme de mătase nemai-, acum, avid de frunza dudului cu zmeuri albe.
sau ba chiar muzicală este precum caleidoscopul dintr-o prismă, astfel ca KEPPLER se-mpaca de minune aici cu KLEE
(numai! pentru cei cunascatori?pe nicidecum —- caci toti ne rot–unj–im in unghi ”frunza dudului cu zmeuri albe”
scapat , alunecand de sus, din varf, pritre-acolade, străbate-o gamă pură de bemoli sidefii, diez\i din care curge mierea de cuartz de Riga, intr-o secunda marita dintre zaifa de matase ”la” shi ovoidul de nimfe ”si”, pe gama lui KEPPLER satisfăcut ca un astru se arata atat de maiastru shi chiar de-atinge fiecare gamă, eel tot o asimtota spre desavarsire tinde-a fi
Nu-i cap patrat,
Dar tot nu-i canta sferele.
Ascutzitzi la minte,
Ne place sa ne rotunjim.
Cubu-i de la Escher,
Incape mult in el.
Planul pare rectiliniu,
E tangent la obiectiv.
Ne-nvartim in cerc,
Deshi dam din coltz in coltz.
Suntem inscrishi in destin
Shi circumscrishi de circumstantze.
In/cerc, deshi e/lipsa,
Hiperbola, shi-a ei asimptota …
In exerg (epigraful graficianului) se simte, daca nu nostalgie definita, o adiere, un air d’ere des spheres. a Ca si in Melencolia, in grafica de mai sus, avem un poliedru (derivat secat, cum vom vedea) si un corp (secant, care te…seaca, la inema, ori la tainele ei). Despre polyhedronul lui Durer s-au scris tomuri, multime, si s-or mai scrie drept care, poate, s-a scris si ce oi scrie. La allemand, polyhedronul e avatarul macro al micii sfere din stinga jos, alturi de care, mai in dreapta, se afla corpul secant ce va face din prima corp secat , secat de rotunjime (nainte pomenitul poliedru). Nu total, pt ca unii zic ca, in filigram, planul cel mai cu suprafata are pe el rotunjimea unei tigve. Avind baza orizontala, un cub e o sfera vaduvita de sase calote: doua polare si patru ecuatoriale. Sfera rezecata, cubul e de sase ori decal… decoltat. In grafica de mai sus corpul (de nimfa) secant se pregateste de (o alta) chirurgie, e clar, caci face unghi (ascutit). Geometrie e si sfera, inscrisa ori circumscrisa cubului. Dac-am trai intr-o lume a rotunjimilor, am putea ajunge, mai stii, sa tinjim dupa rectiliniartate, planuri ortogonale, angularitate. Solara sfera la sub adapostul V-ului si trena ei stelata par a sti ceva.
Am luat la cunoştinţă. Mulţumesc.
DORINŢĂ: Tu, Soare (curios), senin…/ şi înstelat, / acordă-mi şansa dezîmpovărării! / Ce-i drept, / mă simt comod în mantia-mi îngogoşiţă, / dar… / O, dar, exist-un dar… / Mult îmi doresc / să mă desprind de sub tutela Ta, Mărite! / Nu-mi plac înlănţuirile – / de niciun fel. / Tu ştii prea bine că nicio demoazelă / – priveşte-mi trupul! – / nu se doreşte-nlănţuită. / S-a gătat îngogoşirea. / Sunt jună flutur… / Priveşte-mi graţioasele picioare, / supleţea şi nostalgica–mi privire… / Mă crezi un flutur fluturind prea fluşturatic?! / Nu vreau a crede-aşa ceva. / Dincolo de „cubatura” sferoidă, / e libertatea. / Pe ea o vreau, te rog, lasă-mă să zbor!
[Scuze, pentru îndrăzneală! Cu preţuire!]