Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Ex lingua chameleonem
[După limbă-l recunoşti pe cameleon]
- 30-04-2014
- Nr. 720
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 11 Comentarii
Ex lingua chameleonem [După limbă-l recunoşti pe cameleon] Îngerii au aripi, aripile, pene – dacă baţi din aripi, baţi cu tot cu pene. Porumbeii-au aripi (pene au şi ele); ei sînt suri la aripi, dacă-s turturele. Fluturii au aripi, zise şi elitre, şi-au nisip pe aripi, fin ca în clepsidre. Doar că ei nu-s păsări, însă ştiu să zboare (chit că nu sînt păsări) legănaţi de-o boare. Omu-i, şi el, o pasăre, dar una fără pene-angro, ba chiar, vai, nici una. D’aia, fără scrupul, prinde din văzduh pasărea (hulubul) a lui Sfîntu’ Duh; îngerii de ambe sexe (de ce-au între lungile lor gambe, pot fi mîndri/mîndre!); fluturii ce,-n horă, dănţuie la bal – omul îi devoră, căci e canibal, fiìnd o, şi el, pasăre orfană, zice-Aristotel, de tot ce e pană, dar cu-o limbă – pleosc! – chameleonidă; fluturii-o cunosc de cînd îs omidă, căci, organ complex, cum nu vezi în zone multe,-i clar că ex lingua chameleonem!
Mulţumiri pentru apreciere, – enunţul căreia pare să aibă aceeaşi simetrie axială a numelui Dvs: AN-NA!
Vă mulţumesc că-mi confirmaţi ce, altădată, citisem într-un studiu al lui, dacă ţin bine minte, J.D. Wilson, asupra doctului joc de cuvinte „air”-„heir”, – termeni, în engleză, omofoni.
Inventivitate grafica, inventivitate verbala.
Remarcabil tandem!
domnului Serban Foarta
Tinind cont de “mandatul” scenei respective (regelui i se pregateste ceva…) se pare (studiosi à l’appui) ca Hamlet utilizeaza referinta la dieta elementala a saurianului in registrul pun-ului (jocul de cuvinte, procedeu frecvent la Shakespeare) pentru a face o trimitere autobiografica (air vs. heir=mostenitor), punind astfel pe tapet antinomia impostura-legitimitate.
care se deschide spre înalt… Există,-n Le Laboratoire Central, un vers de Max Jacob, ce sună astfel: „Le ciel en cône, bocal, prison des anges!”
Stiam, dar mi-am amintit cuvantul nisiparnita dintr-o „Naratiunea de a fi”… Deci, fara sa fac vreo „Ancheta pe neasteptate”, nu v-am „ghicit intentia”. Deci multumiri. Cu respect.
Doamnă, cleps(h)ydra, în accepţia-i genuină, era un ceas cu apă. Actualmente, prin pierderea sensului originar, e unul cu nisip (fin ca pulberea de pe elitrele flutureşti).
Apropo de Hamlet (III, 2): cf. şi Brunetto Latini: „Cameleon vivit in aere” („Cameleonul se hrăneşte cu aer”).
La urma urmelor, poate ca vestile nu-s chiar asa de rele pre cum le-ar sugera , consumerist, iconografía; de fapt, aceasta e doar “inceputul”, imaginea virfului unei piramide rasturnate, o mise en abyme in care “abisul” se deschide inspre inalt. Ca-i asa e dovedit prin aceea ca nici macar nu vedem chipul posesorului limbii culegatoare de ingerí; urmeaza, undeva, deasupra, o a treia limba incurbata, colle-ectionind cine stie ce fapturi pteric inzestrate, apoi o alta etc. Iar la baza superioara a piramidei, e, desigur, ideea de limba, spiritul-suflul care o intinde-destinde si o incurva, si pe care se hodine ideea de aripa-zbor . De fapt, stiam asta, nu-i asa, de la inaripata avonesca Lebada cetire: “of the chameleon’s dish: I eat the air, promise-crammed…” (Hamlet” III.2.)
Cre’că tre’să poa’să…
Ziceati, Maestre, ca in cleps(h)ydra nu e nisip; pesemne ca fluturii n-au granitza…zic asa, ca sa rimeze cu nisiparnitza…
„Tre’sa” …”poa’sa…”