TANDEM. Faţă-n faţă

Faţă-n faţă     Pe-aici îşi avusese propriul heim, „căminul, cuibu“,-adică, şi Georg Heym, ce aştepta cum, mai tîrziu, un alt poet*, ca maldărul de sur asfalt, beton şi fier: cetatea ne-mai-vatră, să-şi, vai, ridice labele de piatră şi, cu pas greu, s-o ia din loc, iar zidul să-şi fie dintr-o dată propriul idol, – tot fumegaiul hornurilor, sie tămîie grea şi doldora să-i fie; iar vara, cînd mai fumegă doar coşu’ uzinelor, în asfinţitul roşu, roşu-i şi pîntecele lacom al colosului din stirpea lui Baal**.   Altminteri, astăzi, zeu-aduce bine cu fagurele şuielor albine nutrite cu nectar de azaleea.  Sub talpa-i grea se zguduie aleea, căci o alee şubredă e, pentru Măria-Sa, un bulevard din centru, o zdravănă şosea… Mai toţi se tem că arătarea poate fi Golem, ce-i pricină a unei panici crunte.    Un singur ins e gata să înfrunte odrasla lucifericei mecanici: cel dincolo de temeri, spaime, panici.  ––––––––––– * Al. Philippide, Cîntec de noapte.    ** Cf. Georg Heym, Der Gott der Stadt : „Vom Abend glänzt der rote Bauch dem Baal…“