Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Fermecătoarea fermecătoreasă
- 13-12-2013
- Nr. 703
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 6 Comentarii
Fermecătoarea fermecătoreasă Oaia,-ntre două lumînări (cum nu văzut-ai de cînd eşti), adulmecă avid pe nări o îngheţată la cornet (ca doi sîni tineri, demni de pizma celui mai critic coconet), la care uită-se prin prisma unor lentile bătrîneşti în ramă neagră de baga cu braţul stîng al ei pe cale (fără ca, baremi, a băga de seamă nici eu, nici matale) să se aprindă şi topească la lumînare,-n timp ce bale îi curg ovinei, de-o popească smerenie, pe bot la vale… De-ar fi Berbecul cu lînet de aur, iar nu oaie, oaia, – în cîrca lui ar sta Hellé; numai că Preafrumoasa aia din cadra de deasupra e altcineva, – după cum nici Crysómallos pe nume, oaia care se bucură, aici, mai înainte de-a o linge, de-o îngheţată din negoţ (curgînd ca un liqueur de ouă pe gît), cu două fragi, drept moţ (căci, dublă fi’nd aceasta,-s două). Cum două fragi pe sîni, drept sfîrcuri, are şi Vrăjitoarea, care, spre-a nu se murdări prin smîrcuri, căci tocmai a-nceput a ninge, încalecă o oaie mare, nu mătura-i, care-i pe cale s-ajungă sorcovă cu flori fără miros, nici sete, – ori să-nmugure ca,-n mîna cui căieşte-se de-aievea, lemnul […]
domnului Serban Foarta
Domnul Foarta, jocurile fanteziei/fantazierii (nu, nu cat la frizzanta Fanta… altceva e la mijloc…) isi au nebanuirile lor, basca ratiunea lor , pe care, desigur, jocurile n-o cunosc…); mi-s o victima sigura a livrescului, de la virstele sugerate de imagine -mai sus- ca si de la formele din ea, nu-i cale anevoioasa pina la a te imprastia printre zmei, villoni ori matei; poate e ceva mai greu a te imprastia metodic si a nu ramine imprastiat (un impatimit al frondei, cum ar veni). Mie, la urma urmelor, imi suride ca impartasim, fie si onomastic, ascendente mioritice cu un neam ales. Am apreciat fluturarea, merci.
Aş putea fi, in extremis, de acord cu ideea că Oaia e, de fapt, „Mioriţa [Raşelica] Nachmanson”, iar „Mioriţa [Nachmanson]… c’est moi!”, – nu fără, totuşi, un mic corectiv: în timp ce oaia propriu-zisă, este suptă (de lapte, bineînţeles), „Mioriţa Nachmanson” e, ea, o, dimpotrivă, oaie care suge, o „sugativă” (a lui Paşadia), o neostenită felatrice!
SCHLIMMERICK [!]
Es war in Köln ein Musikant
der übersetzte Wolff und Kant
in Türkisch; aber
ein Araber
fand es ein bischen aberant.
Daca in Cioclopedia cea de zmei (cu acelasi iconograf la aparat) niste june zmeoaice o consiliaza pe Cosinzeana intru dezvrajire (desfermecare, cum ar veni), avem supra o lectorita in fabula care o farmeca pe Papaghena-Pied Piper-Mary Poppins- chimney sweeper (Chim chim-in-ey, chim chim-in-ey
Chim chim cher-oo!/Good luck will rub off when I shakes ‘ands with you) cu cetiri nostalgice , à la bella armurareasa : « Je suis à mon Bien Aimé et mon Bien Aimé est à moi, celui qui [me] fait paître parmi les lis ». Rahel (mioara, in ebr.) la maturitate intrezarind prin doruri vremile cind cutreiera, matein, prin Balcania si-i da moarte lui Pasadia : „Ah, Miorita Nachmanson, chiar eu ieream… „
Dintr-o regretabilă eroare, afirm, mai sus, că rama de baga (a oii noastre) este neagră, – în timp ce carapacea, din care ea provine, a chelonienilor, plin polisare, ajunge cvasi-translucidă, iar tonurile-i sunt verzui-chihlimbarii…
Ca să scăpăm de epitetul „neagră”, propun versiunea următoare: „în ramă scumpă de baga”.
Cu scuzele de rigoare, Ş. F.
O nu stiu ce ispita imi da prin minte acum un verb din franceza – se balader, dupa ce mai intai am constatat ca in imagine poate fi vorba de o mioara impopotonata cu diverse ornamente de imprumut, sub care mai zac urme ale sarbatorilor Solstitiului de Iarna… si ne baladam asa, cu oaia , pentru ca oaia nu se ridica pe doua picioare ca sa-si arunce calaretul pe care nu-l place…