Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Omul lăuntric sau La Complainte du Temps
- 06-09-2013
- Nr. 689
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 8 Comentarii
Omul lăuntric sau La Complainte du Temps Dacă-l deschizi ca pe-o cutie de vioară, n-ai s-auzi, din om, o melodie că adie (ca,-n chip de foşnet, dintr-un pom, sau ca,-n răstimpul cînd nu tac, în chip de ciripit de paseri), ci doar rotiţe în tic-tac, cam de mărimea unei mazeri sau cît un bob de mei cu zimţi tăioşi, ca un minuscul soare, pe care,-n miezul tău, nu-l simţi decît cînd carnea ta o doare… Pînă atunci eşti doar un prunc plimbat într-un landou cu arcuri, ai ochi de strugure verdunc, pe cînd landou-ţi are,-n parcuri primaverale, roţi ca nişte ceasornice, care încep, cu tine-odată, să se mişte pe-alei, tot mai puţin încet, pînă ajungi şi tu un ornic în toată firea şi alergi ca iepurele; şi e spornic, în tine, timpul, – chiar cînd mergi şontîc sau nu mai mergi nicicum, ci,-n tine,-oricît de anevoie ţi-ar fi, tot ticăie duium de ornice; şi-aştepţi, ca Noe, ca-ntreaga-ţi casă se se-mbarce dar, mai cu seamă, patul tău, pe puntea unei sfinte arce ferindu-te de ceasul rău, de ceasul însuşi care-ţi bate doar ţie,-acum, din sumbrul turn, şi niciodată nu se-abate, cum, de pe orbul său, Saturn din mersu-i, – jusqu’à […]
… l-au uitat pe Jules Laforgue şi râsu-i galben, dacă vreţi, din, între altele, a sa „Complainte des Cloches”: „Bin bam, bin bam,/ Les cloches! les cloches!/ Chansons en l’air, pauvres reproches! Bin bam, bin bam,/ Les cloches en Brabant!”. – Această primă strofă este reluată în final, cu, la „Brabant”, adaosul sarcastic, în josul filei: „Et ailleurs”!
domnului Serban Foarta
Acceptind cu buna invoire dedicatia dumneavoastra, ma minunez oarecum ca Mallarmé au fost ajuns o stazione aproape obligatorie, conviind pulsiuni crono-metrice zbucnind din grafica (clopotul e abia o sugestie conturata) si un timp maître …chanteur . Acuma, daca Laforgue pare mai dinainte adjudecat cauzei inca din titlu, nu- mi paru mai putin serena ironie faptul ca la unul dintre contemporani (M) triumfator-apollinicul azur troneaza pe dangat ascendent iar la cellalt (L) azurul ”sfirseste” (profetic, nu-i asa ?), oarecum aidoma ingerului marquezian din ograda cu galinacee, pe glas clopotesc in picaj, ‘metrului si pendulei rob’.
(cind nu poti scrie concis, musai sa te asterni in lungime, doar ca, acum, ma santajeaza si pe mine ”maiestrul cintaret ” evocat mai sus)
Urmaresc cu mare placere, de multa vreme, revista Dvs si mai ales rubricile lui S. F., Softul si Tandem. Una din calitatile evidente ale acestuia este arta dialogului cu comentatorii.
Este de admirat ca el isi face mereu timp sa dea raspunsuri adecvate, chiar daca uneori intr-un registru polemic. Pe langa asta, de remarcat este si promptitudinea, charmul, eruditia… Are raspunsuri la mai orice, dar nu in sens „smecheresc”, ci substantial, stiind sa puna intotdeauna punctul pe „i”.
Stimate domnule Daniel StPaul, ca unul ce l-am tălmăcit pe Mallarmé în multe rânduri (ultima ediţie apărută la Ed. Art, în 2010, cu titlul „Album de versuri”), – mă bucur să transcriu, traduse, în continuare, ultimele trei strofe ale celebrei poezii:
„Căci vreau acum, când, iată,-n sfârşit, golita-mi minte
Ca, lângă zid, cutia de rânced suliman
N-o să mai ia la gândul hohotitor aminte,
Să-mi aflu într-o moarte obscură un liman…
În van! Azurul iarăşi triumfă şi-o să cânte
În clopotele-n care, suflet al meu preatrist,
Se face glas, ca, astfel, mai mult să ne-nspăimânte,
Din bronzul viu cum suie un vânăt acatist!
Şi zuruie prin suluri de bură şi-ţi pătrunde
Nativa agonie cu gladiu-i vechi şi dur;
Să fugi, întru perversa revoltă goală, unde?
SUNT BÂNTUIT. Azuru’! Azuru,-Azuru,-Azur!”
Voisem ” sa fac scurt” si, stind cu ochii pe angrenaj/e cu eres (sonticaitor), vaz ca am schiopat niste cloches (un éléphant, ça cloche, ça cloche…) si, ulterior, m-am trezit myself sontic -prin rasucire- (fara saga!) Vor fi fiind inlantuiri primejdioase, deochi de la stih purcezind? C-atunci e vreme, poate, sa astept descintec.
Din timpul greu si gros universal/ dar nemeschin, doar imemorial/ sar aschii vii de amintire/ a clipei magice „traire”
Tot universul e ceasornic/ strasnic pazind pe nestatornic/ bob de ambitie naroada/
Ce nu mai vrea in timp sa cada/ lovit de-un chin sfisietor/ de viața dor, de moarte dor
Nemasurat, alt neajuns/ de oblojit c-unic răspuns/ un mecanism de masurat
Infinitatea, nesfirsitul, ne’nceputul/ infimitatea, mult-preascurtul/ neajunsul, de nicăieri venitul
Abstract, impersonal, arid/ mecanicul se inventeaza/ de la T zero, la nimic/
Ingenuu contabilizeaza/ zero-nimic, zero-nimic/ tic-tac, tic-tac, tactic
Ingenios mijloc de ‘nebunire/ pendul de moarte si de nemurire/ multiplicat infinitezimal
Sageata-aporie-n zbor/ pe-un sens ușor de ranversat/c-un simplu semn mathematique
Plus-minus, o minunatie/ a simplitatii mecanique/ tic-tac, tic-tac, tactique
L’azur triomphe, et je l’entends qui chante Dans le cloches… Les cloches, les cloches, Chansons en l’air, pauvres reproches ! …azur possédé du mètre et du pendule …
Ce-a dus bratul drept si umarul drept, ce a dus umarul stang si bratul stang, intre ele ceasornicul care „ne masura destramarea” care apare tarziu, printr-o fractura de sold sau printr-o rana capatata spre toamna cand se dezgolesc copacii pe care-i simti in dezgolirea ta masurata de un ceasornic pe care il tot invarti trudind, asudand, sclav al ceasornicului si carand cu tine turnul in care te ascunzi cu buna stiinta stiindu-te alienat. Esti coerent si zvelt doar cand duci un landou, apoi te arunci in valtoare si iei cu tine si casa, pentru ca luand-o cu tine esti obligat sa mergi mai departe, esti obligat sa nu te mai intorci. Esti legat de ceasornice si de busole, mereu intre ceasornice si busole, ai zice ca e cam acelasi lucru, doar ca intre ele se strecoara trecutul sau ceea ce ai lasat sa te patrunda si sa-ti rupa coastele de la dreapta, pentru ca pe celalalte ti le-au distrus propriile tale frici in timp ce alergai totusi inspre o vale a plangerii. In tine a ramas, totusi, gandul ca deasupra ta exista un inger spre care te rogi ca spare singura fereastra de unde poti primi lumina. incerci sa nu te lasi rupt in bucati de dogme si devii propriul tau detectiv care analizeaza trecutul. Am comentat.