Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Psihoterapie
- 21-03-2014
- Nr. 715
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 16 Comentarii
Psihoterapie Cablat cu demonul (cu una din formele-i ce,-n sumbre nişe sau pe înaltele cornişe, le poate lua – cînd bate luna,-n Paris, pe muri, la Notre Dame, sau cînd, pe ploaie, scuipă apă, prin gura-i ştirbă, şi adapă nu iarba, ci un macadam steril); cablat, prin şnur cu ştecăr, cu ăl de ţine şnuru-n mînă şi care,-n priză, nu amînă să-l vîre – fi’nd un soi de hacker ce dă s-ajungă şi să spargă parola, codul şi hard-discul pacientului, dar fără riscul unui aitist de rînd; şi, parcă, e ca în filmul Hannibal cu Hopkins – ce-l decalotează pe-un ins rămas cu mintea trează, dar (căci Satan conduit le bal!), voliţional vorbind, legumă; căruia umblă-i-se-n creier, după ce şnurul în cutreier l-a-ncolăcit şi-i cam sugrumă crispatul braţ, de care-atîrnă, la capăt, scula care-i umblă în encefal şi, fără umbră de dubiu, căci e-o rece sîrmă,-i măsoară glandei pineale secreţia, pîn’ la cea din urmă cîtime-a ei… Sau, poate, scurmă după fantasmele reale din străadînc – unde limbricul de sîrmă silnică şi lungă n-are-ncotro şi tre’ s-ajungă, tîrîş-grăpiş, la ombilicul (ocult) al viselor: Traumnabel, unde terapeutul are să dea de-o-ncîlcitură mare, mai mare ca la Turnul Babel – cînd […]
În grabă, am scris „le livre”, în loc de „les livres”.
Mille pardons!
Aveţi, din nou, dreptate.
Nici eu nu le-am terminat pe ale
mele.
De fapt, nu noi le terminăm pe ele, – ele ne termină
(sau, baremi, ne determină) pe noi.
„La chair est triste, hélas! et j’ai lu tous le livre…”
….e lipsa de timp generata de incredibilul bombardament informational (inclusiv artistic) crescand exponential. Multzumesc pentru recomandare, maestre Foartza, sper sa-mi fac o data timp pentru ea, dar tare mi-e ca tragedia noastra este ca nu vom putea niciodata termina de citit nici macar cartile din propria-ne biblioteca.
Vă mulţumesc. Aveţi dreptate.
Dacă vreţi să adânciţi problema, vă recomand ” Le Dieu et la Chimère” de Rudolf Kassner (în „Des Eléments de la grandeur humaine”). [N-am semn diacritic pentru E-ul majuscul.]
Pe curând.
Elocventul desen indica mai mult decat o psihoterapie, e un fel de psihomacelarire pe langa care spalarea pe creier a latrinelor noastre teveu cu „asistentele” lor siliconate pare un biet masaj samponizat.
Apropos de diavolii de pe cornisa Notre-Dame, aflati in stranie proximitate cu statuile Lui si ale Maicii Sale – e posibil ca omul medieval simtea puternic si „normal” dualismul inger-demon in propria-i faptura. Din pacate astazi cel Rau ne domina.
Cat despre cartzile maestrului Foartza se pot comanda cel mai simplu pe internet daca nu ai vreun Carturesti in apropiere.
Stimată Doamnă,
nu vă faceţi, rogu-vă, probleme apropo de neaomătzăpadă!
E treaba lui să crează sau nu crează (acest „crează”, ca să evit rima).
În ceea ce-l priveşte pe dl Feynman/Feiman, nonconformist fiind, se sustrăgea, fireşte, şi samavolnicei psihopoliţii!
Aţi intuit exact ce trebuia (din, bineînţeles, desen şi text).
Încă o dată, mulţumiri.
Pentru Salonul Cărţii, informaţii pe internet (Salon du Livre, Paris, 2014); pentru „Abecedaur”, intraţi în contact cu Editura Vinea (Bucureşti).
Asa e, „nu-i loc de ce-ar mai fi de spus!” si tocmai de aceea am ales, pesemne, atitudinea dl.Feynman (daca a fost asa cum povesteste) fata de psihiatrii care aveau sa decida prin intrebari mestesugite daca este apt sau inapt pentru a merge la razboi. „Cand glasul gandurilor tace” devine mai usor de trait intr-o lume care nu stie cand/ce sa vorbeasca si cand/ce sa taca.
Am aflat ca la Paris, la Salonul Cartii, a aparut si cartea Abecedaur, de Dvs si Tudor Banus. Unde se poate gasi cartea si, daca se poate, alte amanunte despre acest eveniment.
Domnule Psihoterapeut,
după cum există o literatură/artă de consum, există şi o politică de larg consum, la care se înghesuie şi stau la coadă comentatorii de serviciu sau numai strict ocazionali (ca Dvs).
Ce pacat, domnilor Tudor Banus & Serban Foarta, ca nu va referiti si la EBA sau la Daniel Funeriu. S-ar inmulti clientii la cabinetul Dvs!
Parol?
da’ io aveam pe masa, fi’n’ca e interesanta, cartea „Va tineti de glume, domnule Feynman! – Aventurile unui personaj ciudat” si, in chip ciudat, s-a intalnit cu lectura din Tandemul de astazi, no, cam asa s-a intamplat &am „tradus” io la momentul acela, pen’ca R.Feynman s-a preocupat si de muzica si desen, pe langa fizica, maematica, biologie si altele, pentru care a primit si un Nobel (unde nu a prea ar fi vut chef sa se prezinte…) O fi asa mare bai, domnule „nea marin”?
Când însuşi glasul gândurilor tace
Şi nu mai ai, atunci, pe ce să cazi,
Rămâne totuşi, ca să nu-ţi dea pace,
Al bărbii, ce vibrează când te razi.
io chiar *nu cred*.
Nea Marin
Citesc povestea de mai sus prin – intamplator – intermediul lui Richard P.Feynman. La un interviu cu psihiatrul e hotarat sa nu aiba de a face cu el si-i spune fara sa ezite ca mai aude, uneori, si voci in capul lui; cand se rade si cand se gandeste. Semanati, intr-o oarecare masura, cu dl.Feinman.