Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Pui de gangster
- 12-09-2014
- Nr. 739
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 13 Comentarii
Pui de gangster Ăl tînăr poartă hainele lu’ tac’su în care pot să-ncapă doi cît el; bătrînul, cînd fuma, scotea din baxu’ din buzunar, ca dintr-un portofel, havana,-n vreme ce, din portofel, scotea bancnota căreia-i da foc ca să-şi aprindă groasa lui ţigară (încercuită de-auriu inel de staniol sau de o roşie bandă) din care pufăia, ca într-o gară, locomotivele sau coşurile,-n doc, ale vapoarelor, din loc în loc, cu marfă,-n pîntece, de contrabandă; iar după ce avea să se îmbuibe cu fum din cel mai scump, uita bătrînul chiştocul, dintre buze, să-l mai scuipe şi-l morfolea „ca deboşatul, sînul martirizat al unei vechi cocote“ *… De ce fuma nu-i greu de spus deloc, fuma căci iubea armele de foc: havanele aprinse cu bancnote… ––––––––––– * Cf. Charles Baudelaire, Au Lecteur, vv. 17-18.
În r. 4, din Jenant, tihnă (în loc de tignă).
Domnule StPaul,
vă mulţumesc pentru misivă.
În legătură cu opera aparte şi, ipso facto, cu lecturile plurale, rămâne să vorbim, mult mai în tignă, altădată.
Oricum, un scherzo pentru Dvs:
Opera aperta
şi-a pierdut coperta!
În ceea ce priveşte linkul, blocarea lui a fost justificată
prin formula nu se poate mai gentilă: „Acest videoclip
nu este disponibil în ţara dvs. Ne pare rău.”
Adică: UE = Uite-o, nu e!
Mă bucur că nu m-aţi relegt în Negurile Exterioare.
Domnului Serban Foarta
Va asigur ca umorile-mi stau cumintele; in plus, n-am o cit de marunta intentie sa va trec strada, necum sa va duc unde ma pot duce pe mine diverse asocieri. Pe de alta parte, fara a incerca sa justific cararile pe care apuc, stiti doar ca unii teoreticieni vorbesc nu doar de intentiile artistului ci si de ale cetitoriului/receptorului (chiar daca, de fapt cesta e receptioner ori receptionist), ba si de ale operei de arta. Ca sa nu mai vorbim de inaltimile abisale, subconstientul, inconstientul (valoarea lor muzicala ori de madleina…)
In speta, o intitulare cu un diminutiv in cap de rind poate sugera alta de acelasi gen, forma clochata a unei mantale dintr-un desen o resuscita pe alta (si , in plus, chiar si micul print, in portretul vertical, se sprijina pe o arma cu care, (nu doar) verbal, on peut tirer -au fleuret, au sabre- ca si cu o submachine gun). In fine.
Daca ma intristeaza ceva e ca tocmai am constatat ca, de azi, linkul pe care l-am postat (si accesat cu bucurie o vreme) a fost blocat de binevoitori libertarieni (si, desigur, liberali). Ma-ntreb daca e o idioata coincidentsa ori daca e cazul sa imi fac procese.
Revin cu precizarea că nu ignor faptul că „mâneca” (din expresia „nici în clin, nici…”) fusese, cândva, „MÂNEC”…
Domnul StPaul,
vă rog să-mi treceţi cu vederea mica iritare de răsalatăieri.
N-am prea înţeles, de fapt, ce spuneţi/scrieţi.
Apoi, titlul (de unde aţi început întreaga broderie) îi aparţine dlui Tudor Banuş.
Cu asta, nu mă „dezvinovăţesc”, ci încerc să-l uit pe „le petit Prince”, cu care „pictopoemul” nostru nu va fi având nici în clin, nici în mânecă (vorba… mantalei gogoliene!)
În speranţa că nu v-am supărat prea mult, al Dvs Ş. F.
Domnul Foarta, imi pare ca s-au interpus citeunele pe canalul de comunicare; fatalmente, dupa operatiuni ori fenomene de terasare (si alte imbunatatiri funciare aplicate dimensiunii umane), ortostatismul , ori verticalitatea (eh, vorba mare), ori fototropismul (caci asta subintelegeam prin aburcarea-mi, la propriu si la figurat) se poate manifesta ca act de nostalgie, dorinta, volitie, (poate si re/cognitie) si, foarte probabil, de/din inertie. Desigur , din bravada, am cochetat, dar asta, citusi de putin, nu va implica ; totusi, la vremile astea de profuziune a libertatilor, va puteti pozitiona dupa cum veti dori fata de la mauvaise (ou bonne…) conscience. Eu m-am bucurat ca reintilnirea cu Tandemul, dincolo de “sperietura” placuta provocata de locuitorul mantalei, m-a repus in legatura cu altii/altele, si nu doar, ca sa nu ma mai intind, cu micul moderator dirijat maiestru de Brook
Termenul consacrat este insa
„Divinul marchiz”!…
Si nu intamplator: caci 99% dintre contemporanii nostri amatori de lectura nici nu cunosc alta cale ducand pe cararile abrupte ale Culturii si ale Divinitatii!…
(Honni soit qui mal y pense!)
Initiatii nu spun „sadicul”, ci „nemuritorul” sau „incomparabilul marchiz”…
….cartulia realizata in „tandem” cu Hans Bellmer (inzestrat grafician si el) – proba de subtila stapanire a limbilor franceza si germana. Sper sa am timp pana de Craciun sa degust in liniste Mica antologie a imaginii. Pana atunci o socanta zicere a sadicului marchiz citata in carte: „Efectele n-au, poate, totdeauna nevoie de o cauza anume”.
În rândul 5, logodnei (în locul nuntirii).
Mă bucur de reîntâlnire; regret, însă, că v-am obosit, făcându-vă să vă aburcaţi.
Cu scuze şi păreri de rău…
Mantaua ce, în falduri ample,-i cade
este aidoma unei cascade;
burlanele-i, la fel, evocă apa, –
mai înainte de-a începe-agapa
nuntirii elementului contrariu
cu focul… N-aştept niciun comentariu!
Incercind sa ma aburc dintr-o scoborire in care am fost pogorit mai cu luni in urma, nu pot sa nu constat ca revenirea la Tandem imi da, aparent, motive sa nu ma aburc. Dar, pina la urma, de ce n-as profita de incipitul duios al intitularii , de inclinarea empatizanta suscitata de hainele prea generos dimensionate ,cum ne legendeaza desenul ? Puiul nostru va fi tragind (cu coada ochiului mintii) catre o stripe caponesca, cloché-ul in pliuri/falduri/cute clinale anti- si sin- nu-mi evoca mai putin mantaua diminutivului printisor (daca pot spune asa). Si-apoi de la Saint-Ex la semtex (explozibilul “plastic” nedetectabil, macar o vreme) nici macar nu-i asa drum lung in ordine articulatorie. Dar nu numai, de-altfel, daca ne gindim la sfirsitul aristocratului pilot scriitor… Si-apoi, e bine ca hainele sa fie incapatoare, mantalele in special; e, logic, si mult mai usor a spune, pe malul Nevei, dar cu bataie universala: Noi (toti) din mantaua lui Gogol (ne) tragem… Mozartul postmodern nu mai e doar asasinat, e si assassin à ses heures pentru ca, nu-i asa, nu poti opri progresul.
Mai jos, despre inocentsa in lumea oamenilor mari (viziunea lui Peter Brook). De la momentul 1:44, trei -patru minute de bucurie cuprinsa de indoiala .
http://www.youtube.com/watch?v=qAS-2zBw9RI