TANDEM. Râsu-plânsu

  • Recomandă articolul
        Râsu-plânsu     …Iată, ca să nu ne luăm prea în serios, o „felie de viaţă“ de pe tărâmul diavolesc. Deci, Şeful se îmbăiază, iar drăculeţii mai mici se răfuiesc între ei.“                                                        (T. B.) …În rest, suntem chiar noi „felia“ asta, pe care o ronţăie, cu poftă, drăculeţii!                                                         (Ş. F.) Grav nu e că-s atâţia, ci că nu poţi să-i numeri; şi ai să dai din umeri la întrebarea „Câţi a surprins privirea ta în repedea-i ocheadă când l-a zărit, în cadă, pe-Ntunecimea Sa, – la căpătâi, cu Talpa (cum spune-i-se mân-sii !) a Iadului, plus blânzii ei fii, ce-i pupă talpa, în jurul căzii, lângă al cărei plurival, se vede şi-un narval (unicornut), şi încă, şi încă, alţi şi alţi, mai crunţi sau mai idilici – demonicei bazilici fiindu-i psevdopsalţi ce,-n toiul neagrei denii, se-nnoadă, se deznoadă, şi, dând voios din coadă, se ţin de drăcovenii… Ci ăştia nu-s doar mulţi – inumerabili îs; râd ei, însă de râs ne facem noi, inşi culţi ce,-abar n-având de Marcu (5, 9), n-avem cum răspunde,-aici, acum, că ăi de-ncap în ţarcu’ lui Belzebut şi-s făr’ de număr, au un nume ce-i poate,-ntr-adevăr, cuprinde, făr’ de rest, pe ăi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.