TANDEM. Salto mortale

Salto mortale   Exergă I: „[La] sora nostra morte corporale“ (San Francesco d’Assisi) Exergă II: „Îţi zice lumea Moartea, domnişoară…“ (Tudor Arghezi)   Cînd domnişoara sare coarda, ea-i centrul unui arc de cerc, în care-ncape toată hoarda, – încît la ce bun să încerc să-i număr pe cei cîţi încap în raza arcului de cerc? Văd doar că unuia, din cap, flori i-au crescut; dar n-am mai rîs văzîndu-i fălcile, că îs montate-n rama unor oase, albite bine şi lucioase, ale unui bazin de om; nici că, din craniu-autonom al altuia, purcede-o şiră spinală,-n chip, acum, de spiră ce-aduce-a drot de canapea… Să revenim, însă, la ea, la domnişoara săritoare de coardă, – cu-ntrebarea: oare, de ce-i tot muşcă sfoara melcul cu aripi? – Ca să rupă cercul, iar ea să sară în afara lui, cînd aude-se fanfara cu sulla morte d’un eroe, în pas de marş şi de nevoie? Altminterea, din cerc se fuge şi graţie forţei centrifuge; numai că ea nu are gambe ci nişte cioturi, nişte cloambe – iar dacă forţa centrifugă din cerc o scuipă, und’ să fugă?!… Ea nu-i de-aiurea, e de-aici, şi e de ieri, de azi, de mîine; dintotdeauna e aici cum drojdia […]