TANDEM. Sertarul groazei

Sertarul groazei       Mare tărie sufletească-ţi trebuie să dormi într-un sertar dintr-o bucătărie, într-un sertar, printre gîndaci enormi şi negri de bucătărie;   I-aud pe unii că un garderob e mult, mult mai anaerob; aşa o fi, dar prin blănetul ce-l îmbrăcase bătrînetul, eşti ocrotit şi ţi-e mai moale.   Nici în sertare n-ar fi rău, de-ar fi mai goale; numai că,-ntr-unele, zăngăne cuţite ascuţite, iar farfuriile, din care e musai să mănînci o zeamă lungă, sînt adînci, adînci, ca, bunăoară, balta: să te-neci într-însele, nu alta.   Eu, nici în ruptul capului, n-aş fi rămas, printre foşnete şi şoapte, peste noapte-n sertarul dulapului, unde am să mă sperii pînă mîine de borcanele cu murături, de pîine, de piuliţă, de şvaiţer, de capul tuns zero-al ocnaşului evadat, din dulapul în care, drept pedeapsă, şi pe mine m-au pus cu un sertar mai sus.   Stau, printre scînduri, pe gînduri şi-ncerc să nu-mi fie frică. Dar mi-este. Trag în juru-mi un cerc (unul părelnic); însă, de peste tot, se-aud şobolanii mari cît şoldanii, la care mi-e greu să m-aţin, şi-mi intră liliecii în păr; şi mi-e frică să-mi fie frică acum şi-n vecii vecilor amin!