TANDEM. Tandra poliandră

Tandra poliandră   Să-ţi schimbi verighetele odată cu ghetele! Din primul tău soţ să rămîie un moţ, şi-o mustaţă, pe care să le-nchizi într-o mare botină de damă cu cataramă şi toc înalt; din celălalt, din soţul secund, – un pantof cu toc scund şi cu minimă ramă, dar strîmt ca o cuşcă; iar din cel terţ – o gură ce muşcă (din zori în apus, vrînd s-o dea gata) din ditamai gheata de nemaipus, dup-aceea,-n comerţ… Cred că de-aceea consoarta îşi varsă tot mai turbat pe ultimul focul de care-i arsă, pentru ca el, soţu-i ultim, pre-chel, – pantoful cu tocul prelung şi curbat, ce-i ţine loc de un fel (cam nefel) de falcă cu toc, să nu care cumva să vrea să se-mbuibe din el şi să-l scuipe ca pe-o mucava…