TANDEM. Transmutatio

Transmutatio   OBSCURUM PER OBSCURIUS. IGNOTUM PER IGNOTIUS. E şapte seara… Magul (iată-l, cu coif cu ciucure) e tatăl, printre-alambice, în chilia lui Doctor Faust (unde-alchimia-i la ea acas’), – cu capu-n norul de aburi, scos de athanorul de-alamă,-n care se transmută, în verb subtil, materia mută. Ca unui om şi jumătate, puterile-i sînt ajutate de Gemeni, Rac, Leu & Fecioară, ce-l sprijină şi înconjoară; ca şi de daimoni: unu-i toarnă cerneală-n călimară, altul pare să-l facă să se-aştearnă pe scris, purtînd de grijă penei cu care scrie-ncet pe albul hîrtiei goale, şi desene-i adaugă…                  În timp ce,-n piger henricus, se preschimbă,-n Albul înzăpezit, umbrosul Niger; urmînd ca Albul cast să treacă la treapta de citrinitas (xanthosis, cu-altă vorbă greacă), – şi,-n fine,-acestei trinitas să-i pună purpurul pur capăt, al soarelui, ce nu dă-n scapăt. Să revenim, însă, la magul pe care-arcanele, în orbul întunecimii lor, absorbu-l, dar care, ne-nghiţit de vagul acestora, şi în imagini, şi-n slove, a transpus, pe pagini, pe paginile albe, una din taina tainelor, anume logodna Soarelui cu Luna, din care vine,-apoi, pe lume puer hermeticus…                         Nu ştiu de e, sau nu, hermafrodit; ştiu doar că athanorul lui e pîntecul nemaipustiu ce a […]