Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Vasul fantomă
- 23-01-2015
- Nr. 756
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 15 Comentarii
Vasul fantomă Ţi se vor înmuia genunchii, fără ca tu să ţi-i îndoi, atunci cînd, mare cît un munte, vedea-vei de pe chei, cu ochii tăi, nava care e din unghii de morţi (morţi fără funeralii) făcută, zisă Naglfar, ce taie-n zidul apei falii, cînd luna arde ca un far, şi-l are timonier pe Loki, staroste-al Zilei de Apoi, pe care nu e, să-l înfrunte sau înfrîneze cu vr’un ordin divin, nici Thorr, nici Týr, nici Odhinn, nici Baldr, cel ucis cu vîscul crengii de aur, la crepuscul – căci Fimbulwethr se apropie şi Ragnarökr se apropie, Amurgul Zeilor se-apropie… Iar toate capetele stranii care brodează bordul navei schimba-se-vor, curînd, în cranii; cît despre unghiile roz- pal ale degetelor celei căreia singurul matroz pierit de spaimă-n coaja navei, în loc să-i murmure un „Ave“,-i ignoră nobila figură de proră – pe cînd pînza velei se vălureşte-n chip de chip anamorfotic, ca o cîrpă boţită-n care poţi vedea orice: trei ochi cu,-n ei, nisip, crevasa unei nări, o gură tivită, mestecînd nisip şi ape serbede, în scîrbă… Şi-n ploaia, care va cădea prin îndesita sită a tăriei vitrege, etern, nivificîndu-se, treptat, pe unghii, cranii şi-oseminte, tot ce-ţi mai poţi aduce-aminte e, […]
Clasamentul e corect. Articolul de deasupra Tandemului are 16 comentarii, exista si pagina 2. Pe prima pagina 10 comentarii, pe a doua 6, in total 16, locul al IV-lea in cele mai comentate articole. Tandemul are 14 comentarii, 10 pe prima pagina, 4 pe a doua, un total de 14 comentarii. Clasamentul e corect. Cu acest comentariu, vor fi 15 interventii.
12 e mai mic decat 10 ?
Dupa ce algoritm facetzi clasamentul celor mai comentate articole?
12 e mai mic decat 8?
O numaratoare n-ar strica.
Sărutare, umbră veche!
Aferim, mestere! Esti pluriversal…
Ce bine că-şi mai aminteşte, astăzi, câte cineva de Jules Barbier şi de Michel Carré!
Raportul cu spectralul e intrigant in poezie ori in republica literelor ( republica e atit de impropriu spus, nu-i asa?), vadeste un diapazon destul de cuprinzator de atitudini si simtaminte, benevolentsa, umorul, reverentsa, adoratia fiind unele mai surprinzatoare (Salutare umbra veche! A toi, à toi, à toi, Fantôme adorable et charmant! etc.) Ajungi sa te intrebi , si nu fara temei, de nu ne vom fi confruntind cu o tentativa a cognitiei ce vizeaza dincolo de universul poetic. Pina la urma e oarecum ca in stiinte, caci printre scientisti se aude mai mult decit zvon ca termenul “univers” incepe sa fie caduc, nu ne mai putem limita la unicitatea universului, Universul e o parte doar din Plurivers. In cesta din urma, Newton si alti mari preoti se regasesc carsnici ori diaci de provinciale parohii, n-spe dimensiuni se ofera unei perceptii neingradite la numar de simturi aidoma curcubeielor noastre (da, si-n Plurivers vin curcubeie /roua sa beie..)
In poezie se cade dupa legi pluriversale (cazind in tot inaltul, cazind in Tot, in Altul…, dintr-un univers, in altele…)
Deşi înţeleg câte ceva, oamenii nu ştiu cu adevărat nimic… Orice ficţiune este mai verosimilă decât întregul amar de idei, teorii, convingeri… Sila faţă de arogantul gnostic este înţeleaptă pereche a milei stârnite de către sărmanul agnostic. Iar suferinţa fericită a spiritualului are pandant în împlinirea nefericită a materialului… Şi, cu toate acestea, a spera este singura întemeiere a raţiunii. Căci rana memoriei se curăţă, dar nu prin moarte, ci donquijotesc.
Splendida analogie pentru dualismul naturii Sale, maestre Foartza: Iisus particula materiala – copilul Mariei si al tamplarului din Nazareth, coborat impreuna cu ei de la discutia cu invatatorii Templului si supunandu-li-se in continuare ca orice baiat de 12 ani, si Iisus unda imateriala – Fiul lui Dumnezeu – trimis de Acesta ca unda de soc pentru omenire prin indemnul „Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel”.
Domnule Șerban Foarță,
Vă mulțumesc pentru apreciere! Tema palamită a energiilor necreate este, din nefericire, un punct litigios între creștinismul răsăritean și acela apusean, dar strict teologic constituie o soluție impecabilă în relația Creator-creație. Cât despre consecințele epistemologice ale dualismului corpuscul-undă, acesta este o excelentă ilustrare a continuum-ului fizic-metafizic, inspirat conceptualizat în ,,nivelurile de realitate” și ,,transdisciplinaritatea” lui Basarab Nicolescu. Este una dintre minunile lumii în care trăim aceea că lumina este polisemică, fizicalitatea ei – sens propriu – generând și unele dintre conotațiile metafizice, procesul fiind reversibil pentru spiritualiști. Câte ceva ne mai spun Pitagora, Matyla Ghica… De altfel, cu cât forăm mai mult, noțional și metaforic, cu atât realizăm că domeniile pe care modernii le-au separat ideologic-schizoid sunt, de fapt, fațete ale aceleiași realități, cuantificabilă vibrațional, dar inefabilă în fond…
„… transfigurarea, depăşirea contradicţiilor înseamnă şi consistenţa ondulatorie a cosmosului, după băltirea corpusculară a haosului.”
Este, aceasta, una dintre cele mai frumoase fraze citite, în ultimul timp, de mine. (Aproape că aş spune că e păcat să fie înghiţită de „băltitorul haos corpuscular” din jur!)
Întrebat de către un fizician, odată, la o şuetă ce vira, pe nesimţite,-n metafizic, cum pot să-mi/să-i explic „skandalul”, adică paradoxul, dualităţii lui Isus: şi Dumnezeu, şi om, concomitent, – am făcut apel la teoria corpuscular-ondulatorie a luminii, lumină care este, simultan, şi „lux”, şi „lumen”.
Cu excepţia, poate, a Transfigurii, a Schimbării, aşadar, la Faţă, când lumina increeată care-L scaldă e, exclusivamente, undă, adică energie pură?!
Dreptatea e de partea dvs: ambarcaţiunea e un drakkar (după cum o dezvăluie carena şi, totodată, velatura proprie); de unde şi, în versurile mele, trimiterile, multe, la panteonul nordic.
În plus, e vorba,-ntr-adevăr, de o „expediţie funerară”, – fie că nava e chiar Naglfar (vasul gigantic înjghebat din unghiile celor decedaţi fără ritual funebru,
pe care au să navigheze, la ceasul războiului din urmă: Ragnarökr sau… „la lutte finale”, sub comanda maleficului Loki, giganţii „criogenici” şi toţi chiriaşii Infernului, alias Hell); fie o corabie cu damnaţi, pe care va s-o precipite în hău, Walkyria de deasupră-i, figurând Norul (Rist) sau Ceaţa (Mist).
Şi poate că, într-adevăr, „civilizaţia noastră”, precum spuneţi (ce-aduce tot mai mult a Narrenschiff), glisează spre cascada (lui Arthur Gordon Pym?), pe toboganul ultim al pierzaniei, – dacă e să fim apocaliptici (sau, baremi, să speriem copiii mici!).
…..nici vasul dutchman-ului wagnerian, nici macar corabia odiseului. Eu vad drakkar-ul civilizatiei noastre, inca necuprins total de flacari, crezand ca se indreapta victorios spre Walhalla, cand in realitate este in plina expeditie funerara.
Vă mulţumesc pentru inteligentul comentariu şi sper a mă învrednici să vă dau un răspuns, la rându-mi, pe măsură.
P.-S. „Inteligent” nu pentru că-mi daţi… notă bună, ci pentru definiţia, admirabilă, a transfigurării!
Conotaţia consacrată a vasului marin este aceea a omului traversând vâltoarea vieţii. Sau, spiritualizat, a sufletului experimentând şi cedând ori rezistând ispitelor. Călătoria lui Ulise, rimbaldiana corabie, mitologizanta navă a lui Şerban Foarţă reiterează exegeza lirică a Căderii, pe care poeţii, artiştii, creatorii în orice domeniu o înfăptuiesc, deopotrivă prin viaţa şi opera lor. Fiindcă transfigurarea, depăşirea contradicţiilor înseamnă şi consistenţa ondulatorie a cosmosului, după băltirea corpusculară a haosului.