Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ţara ca o pradă
Apel către cei cu memorie selectivă
- 04-03-2015
- Nr. 762
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 102 Comentarii
Vouă, celor care prin compromisul vostru cel de toate zilele aţi făcut posibilă supravieţuirea mafiei transpartinice, încurajată, protejată şi acoperită timp de zece ani de Traian Băsescu, din postura de şef al Statului, vă adresez acest apel. Vouă, celor care, intelectuali publici fiind, aţi închis ochii sistematic sau aţi privit sfios în altă parte, atunci cînd idolul vostru călca în picioare Constituţia pe care jura în mod ipocrit, Vouă, celor care v-aţi autoproclamat în mod fraudulos campioni ai moralei şi gardieni ai spiritului civic, în timp ce cauţionaţi regimul Băsescu prin articole encomiastice, aclamînd „rolul istoric jucat de acest preşedinte“ şi justificînd onctuos „«mahalagismul» lui (care, ce straniu!, nu reuşise niciodată să-i anuleze demnitatea)“[sic!], Vouă, celor care aţi preferat să priviţi în trecut doar ca să nu vedeţi imensa ipocrizie a iubitului vostru conducător, cea menită să ascundă, în spatele unei anticorupţii de mucava, cel mai mare jaf din banul public din istoria postdecembristă a României, şi aţi perseverat în a prezenta retorica demagogică a acestui personaj de vodevil drept rectitudine morală, Vouă, celor care aţi acreditat pînă în ultimul moment al mandatului lui – din prostie, din naivitate sau din cras oportunism, aproape că nu mai contează motivaţia – […]
…..am observat acum apoteoticul final: „S-ar putea ca, în timp, să vă iertăm cedările şi compromisurile şi să ne reîntoarcem la cărţile pe care le-aţi scris”. Marturisesc ca nu citisem decat primele randuri caci era pierdere de vreme sa merg mai departe. Daca cineva crede ca un intelectual ar avea nevoie nu numai de „iertarea” dar mai ales de „citirea” de catre Carmen Musat sau sa zicem Radu Calin Cristea se insala amarnic. Iar in termeni strict psihiatrici fraza de mai sus se inscrie glorios intre simptomele – blande, ce-i drept – ale neinsemnatei tulburari numite paranoia.
eu inteleg de-acolo ca punctele de vedere ale domnului Liiceanu, fie ca e vorba despre politica, sapunuri, spreiuri, baie nu pot fi criticate daca nu ai carti serioase in spate..
mi-am adus aminte de un text scris de Deleuze, eu avand parerea de rau ca Deleuze asta nu a auzit in viata lui de domnul Liiceanu..poate ca si domnul Liiceanu i-a intors-o cu aceeasi masura, ca e cunoscuta nesimtirea francezilor…
deci ce spune Deleuze ..
*Cu ce drept sa nu vorbesc despre medicina fara sa fiu medic, daca vorbesc despre ea ca un caine? De ce sa nu vorbesc despre drog fara să fiu drogat, daca vorbesc ca o mică pasare? Si de ce sa nu inventez un discurs despre ceva, chiar daca acel discurs ar fi complet ireal şi artificial, fara sa mi se ceara calificarea de a-l sustine? *
la adunarea anuala de acum 2 luni a mulgatoarelor de vaci s-a decis ca acest citat sa fie trecut in statut si asta explica de ce asa de tarziu am ajuns sa postez pe-acilea!
am observat ca si asociatia crescatorilor de boi s-a luat dupa noi si sa nu va mire ca o sa apara postari si din partea unora dintre cei mai reputati crescatori de boi din tara, daca nu cumva ei si posteaza deja!
please…robinson – Joi, 12 Martie 2015, 12:29
… robinson, nu Robinson. I am very sensitive, case sensitive.
*nu ma-nnebuni, soro!* (prietena mea, Efimita)
Într-un meci, Messi scuipă în toate direcțiile. Nu am auzit vreun reproș la adresa lui. O fi din cauza operelor sale…
1. articolul doamnei mușat e un ad hominem maniheist cu accente puternice de strawman. replica domnului liiceanu e la fel. răul atrage răul.
2. un comentator vorbea despre femeia rea, cu trimitere la replica domnului cornea. acea vorbă se aplică și domnului liiceanu, dar și domnului șimonca.
3. replica domnului șimonca la articolul domnului liiceanu e autocontradictorie: „daca noi sintem in postura lui Sebastian?” versus „nu ma consider nici traducator, nici eseist, nici scriitor” și nu pare a înțelege esența articolului soamnei Mușat: „textul lui Carmen Musat discuta despre sustinerea politica pe care anumiti intelectuali au acordat-o fostului presedinte Traian Basescu, timp de 10 ani. Nu trebuie sa fii traducator din greaca veche, ca sa poti comenta o optiune politica a unor intelectuali” versus „S-ar putea ca, în timp, să vă iertăm cedările şi compromisurile şi să ne reîntoarcem la cărţile pe care le-aţi scris”.
4. sincer, nu înțeleg toată disputa. mă pot lăuda cu multe cărți citite, am pretenția că pe cele mai multe chiar le-am înțeles. or, toate cărțile bune m-au învățat că toleranța și dialogul sunt reperele unei societăți bune. asta a făcut ca niciodată să nu înfierez un om pentru opiniile lui politice… și cu atât mai mult să stric prietenii și colaborări din considerente legate de opțiunile politice ale fiecăruia. cum nu-mi pot imagina un intelectual care să se ghideze altfel, bănuiesc că toată această dispută are temeiuri ascunse, altele decât cele puse pe tarabă. din cauza asta, spun doar atât: dragi intelectuali, privilegiile câștigate politic sunt trecătoare, verticalitatea se pierde definitiv
Ca sa pricepi ceva din sarcasticile cartzi care pun intr-o cruda lumina lumea politica interbelica, abjecta si corupta la maximum – prabusirea frontierelor in 1940 este directa consecinta – trebuie sa ai mai mult decat doi neuroni si o singura circomvolutiune. Toate porcariile interbelice – de la regele Palaelibus, afacerea Skoda a nepotilor sfinxului de la Badacin, falimentul – si preluarea lui de catre contribuabili – al lui Marmorosch-Blank (Bancorexul anilor 30) se gasesc la Ludo. Inclusiv celebra stare de asediu prin care cele doua mari partide de borfashi – liberalii si tzaranistii – impiedicau ca in parlament sa intre oameni noi – fie de stanga fie de dreapta si sa-si protejeze „dreptul” de a jefui doar ei Romania. In 1930, dupa primele alegeri cat de cat libere au intrat in parlament legionari si comunisti – printre ei Lucretiu Patrascani si Corneliu Codreanu. Nu au reusit sa stea decat cateva saptamani, au fost expulzati rapid de mafia liberalo-tzaranista.
Lasand la o parte pe Ludo, cine vrea sa afle despre istoria adevarata si din alt unghi poate citi corespondentele lui Trotki din Romania razboaielor balcanice aparute la Polirom si – daca le gaseste! – volumele de documente (strict DOCUMENTE ale autoritatilor romanesti de epoca) privind rascoala din 1907 publicate de Roller. Vorba umoristului: situatia era complexa.
Acest text a fost postat pe contributors.ro. Nu ştiu dacă VT va binevoi să-l publice aşa că-l postez şi aici:
„Bine că aţi amintit de Ludo. Am citit în copilăria mea parodiile scrise de Ludo, erau cea mai mizerabilă, ticăloasă şi mincinoasă reflectare a realităţii politico-sociale interbelice. Inclusiv Şef Rabinul Şafran a scris cuvinte grele despre Ludo.
Fostul preşedinte are cam aceleaşi vederi ca ale lui Ludo despre aceiaşi perioadă.
Domnule Liiceanu cărţile dumneavoastră nu au nimic de a face cu stilistica articolelor dedicate fostului preşedinte.
Pentru că în cărţile dumneavoastră militaţi pentru demnitate!”
Ce a scris Gabriel Liiceanu:
Dragă domnule Șimonca,
Ce vremuri frumoase pe când făceați interviuri cu mine la Târguri de Carte și la BBC! Ce frumos erați!
Acum, privitor la intervenția dumneavoastră. Fiți liniștit! Mai căutați! Nu știu dacă la revista dumneavoastră se referă „o revistă din stirpea Săptămânii lui Barbu”. Dar, văzându-vă angoasa, fără să vreau mi-am adus aminte de anecdota cu tipul care intră viforos într-o baie turcească în care se scaldă vreo douăzeci de indivizi. Așadar, dă ușa de perete și, cu un glas răstit, zice: „Bă, ăla care ești prost, ia vino încoace!” Atunci, unul din baie se ridică în picioare și zice: „Da’ de ce să vin?”
Așa și cu dumneavoastră: ce v-a venit să săriți din baia turcească?
În rest, pentru faptul că, în țara asta, sunt singurul individ care a îndrăznit să aibă în vremi democratice o opțiune politică, după mine sunteți liber, ca „jurnalist cultural”, și să mă trageți pe roată.
Raspunsul meu a fost acesta:
Stimate domnule Gabriel Liiceanu,
Sintagma „«Observator Cultural», aceasta noua «Saptamana» barbista” a folosit-o domnul Vladimir Tismăneanu într-un articol intitulat „Au fost tăind un brad tânăr: Ioan Petru Culianu ar fi putut implini 65 de ani“. Am crezut că aţi adaptat-o: „O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu“. Dacă nu sîntem noi cei în cauză, mai „căutăm“… cum bine ziceţi.
În articolul amintit, domnul Vladimir Tismăneanu vorbeşte şi despre „antisemitismul lui Ovidiu Simonca“. L-am rugat pe domnul Vladimir Tismăneanu să aducă probe pentru „antisemitismul“ meu. A revenit şi a vorbit de „criptoantisemitismul“ lui Ovidiu Şimonca. Mă rog, nu m-aş fi aşteptat la o reacţie din partea dvs., dar trebuie să ştiţi unde ne aflăm în dezbaterea de idei: „antisemitism“, „noua «Saptamana»“.
Despre opţiunile politice: fiecare are dreptul la orice opţiuni politice. Asa nu înseamnă că nu le putem comenta, că nu ne putem delimita, că nu putem critica opţiunile politice ale concetăţenilor noştri. Departe (inexistent) gîndul meu că „v-aş trage pe roată“ (chiar şi metaforic). Şi nici unul dintre colegii mei de la „Observator cultural“. Dar cred că „deceniul Băsescu“ trebuie analizat la rece, fără exaltări emoţionale.
Ce aţi spus la decorarea dvs. la Cotroceni este o exaltare, din punctul meu de vedere.
Nu m-am recunoscut niciodată în „valorile“ promovate de preşedintele Băsescu, cum nu m-am recunoscut niciodată în guvernul Ponta. Lucruri despre care am scris deseori în „Observator cultural“.
Vasile Paraschiv a refuzat o decoraţie de la Traian Băsescu: „Eu nu sunt ca un câine, căruia dacă îi dai o felie de salam el nu mai latră, tace din gură şi te lasă să intri în curtea stăpânului şi să furi totul“. Nu zic că trebuia să refuzaţi decoraţia, zic doar că în amintirea paginilor extraordinare pe care le-aţi scris despre Regele Mihai, ar fi trebuit să vă gîndiţi de două ori – cînd aţi primit decoraţia – la modul în care Regele Mihai a fost făcut de Traian Băsescu „trădător“ şi „slugă la ruşi“.
Şi, la fel de interesant este de cercetat cum a ajuns Elena Băsescu parlamentar european şi cum s-a comportat în Parlamentul European…
Legat de interviuri. Nu-mi propun să fiu „frumos“ cînd fac interviuri. Mi-am făcut şi îmi fac doar meseria de jurnalist şi de jurnalist cultural. Şi aş mai face oricînd un interviu cu dvs., dar nu ştiu dacă veţi dori să staţi de vorba cu un „antisemit“ tocmai ieşit din „baia turcească“.
Cu stimă,
Ovidiu Şimonca
Dl. Gabriel Liiceanu primeste, aici – la comentarii utilizatori- un indemn dulce-amar, plin de o tristete pe care o impartasesc profund, de la cineva care l-a citit cu atentie si incintare in studentie si chiar mai tirziu (un autor care a scris „Jurnalul de la Paltinis”, „Despre limita” si „Usa interzisa” l-a sustinut pe Traian Basescu fara limita si aceasta optiune politica & morala ar trebui sa-l indemne la o privire in interiorul sau).
Va putea dl. Liiceanu sa-si infringa orgoliul cotidian, diurn, amintindu-ne de orgoliul autorului sublim din trecut, pe care il citeam cu uimire aproape ?
Oricum, nimeni nu l-ar fi putut ponegri in fata mea pe dl. Liiceanu asa cum a facut-o el insusi. Nimeni altcineva nu m-ar fi convins !
Si in orasul in care ploua (cu bani) cetatenii pe trotuare merg tinandu-se de mana, poata pica ceva si pentru ei.
Regimul Nastase-Iliescu-Ponta este caracteristic unei operete de tip balcanic.
Numai o operatie radicala va reusii sa schimbe mentalitatea clientelista in Romania. Lasciate ogni speranza!
Băsescu este singurul dintre toţi ceilalţi care a reuşit să repună Justiţia pe picioare
cu rezultate notabile şi speranţe de viitor.
NIMENI înaintea lui nu a făcut DECÎT să Fure şi să Mintă.
Restul nici nu contează, iar atitudinea Observatorului Cultural este cu atît mai dăunătoare, trunchiată şi falsă, precum valoarea dată prin socoteala numărului comentariilor de-aici.
Cel care cică ştie să adune, adună greşit, după ureche cum îi convine, uitînd să pună la socoteală comentariile cenzurate părtinitor şi nedemocratic, tot atîtea atentate la libertatea de opinie şi expresie. Într-o astfel de atmosferă şi mentalitate s-au adunat prea multe „scuipături într-o scuipătoare”, pentru a se mai putea respira adevărul.
Ora de aritmetică v-aşteaptă !
Ce vorbești? Păi, dacă ai operă, poți să ”scuipi de sus în jos” când și pe cine ”vrea mușchii tăi”. Poți să te faci lustragiu de gumari prezidențiali când ai tu chef (am evitat sintagma consacrată). Că doar ai operă. Operă publicată la editura proprie și personală și distribuită prin lanțul de librării la fel de propriu și personal. Lanț care, în plin mileniu trei, boicotează distribuția unui roman. E drept, e vorba de o ”operă de săpun”, nu de o traducere din limbi moarte, dar să boicotezi difuzarea unei cărți doar pentru că în ea sunt menționate personaje ca Licheleanu, Tapaviciu, Turturescu, nu mi se pare decât ”o crasă banalitate metafizică”, ceva U-S!
Stimata doamna Musat et co. Va ascundeti gaunosenia si lipsa de adevar in spatele unui verbiaj inteligent. Si atat. Nici un intelectual „basist” nu si-a facut iluzii in privinta lui Basescu sau a partidului PDL … in integralitatea lor. O spuneti ca si cum noi, cei care l-am sprijinit pe Basescu, ne-am trezi acum socati de descoperirile recente. De faptul ca si PDL-ul isi avea coruptii si baronii lor. Sa fim realisti. Nu ne tratati de prosti sau naivi. Politica nu se face (o stim si noi prea bine si din nefericire) cu variabile inefabile, angelice, virginale ci cu realitati. Stim si noi ca Basescu nu era virgin. Nu ne tratati de naivi ca si cum l-am fi crezut purtatorul unei conceptii imaculate. Nu ne puneti in gura cuvinte pe care nu le-am spus.
La scara istorica ceea ce se intampla acum in Romania este URIAS! Peste 50 de ani cand o sa ne uitam inapoi, faptul acesta FARA PRECEDENT de credibilizare a justitiei si asanare a clasei politice o sa ne apara ca un munte in relieful istoriei noastre recente. Pe care dumneavoastra nu il vedeti! Sau mai exact va faceti ca nu il vedeti. Cum poate sa va scape evidenta unui astfel de eveniment? Ma tem ca nu e din cauza proximitatii. Scuza ca uneori paradoxal tocmai proximitatea ascunde vederii e prea ieftina. Nu tine in cazul oamenilor inteligenti. In cazul dumneavoastra este rea vointa. Iar acest munte din noul peisaj al realitatii politice romanesti i se datoreaza lui Basescu. Nu lui Ion Iliescu, nu lui Emil Constantinescu si idealurilor ramase la nivel de discurs ale acestuia, nu lui Adrian Nastase, nu lui Victor Ponta, nu lui Voiculescu sau a Antenei 3, nu vigilentei jurnalistilor, nu Parlamentului Romaniei etc etc etc ci lui … Basescu. Mahalagiului Basescu. Dictatorului Basescu. Coruptului Basescu.
Si pentru ca deveniti lacramoasa pe alocuri spunand „ce sa inteleaga un tanar aflat la inceput de drum care etc etc”. Ei bine, haideti sa va spun ce simt eu de cand justitia incepe sa isi faca datoria. De cand jurnalistii onesti incep sa fie luati in seama. De cand institutiile statului incep sa isi faca datoria. De cand hotilor incepe sa le fie teama sa mai fure. Sa va spun ce simt eu, cand ma uit in oglinda, cand stiu ca se intampla asa ceva in Romania mea. Ei bine, pentru prima data incepe sa nu imi mai fie rusine! Pentru prima oara ma uit in oglinda si zambesc. N-o sa va vin cu fraze sforaitoare cum ca, in sfarsit sunt mandru ca sunt roman. Nu sunt. Nu sunt nici ne-mandru. Doar ca in sfarsit imi piere din nesfarsita rusine pentru tara in care traiesc. Iar dumneavoastra imi spuneti ca ar trebui sa… nici mai mult, nici mai putin… sa imi fie rusine!???? Ei bine, ma tem ca trebuie sa va dezamagesc. Nu ne este rusine! Si nu pentru ca am fi niste nerusinati.
Admirabila replica domnului Liiceanu. Admirabila pentru ca nu va ia in serios. Pentru ca stie foarte bine ca nu este posibil un dialog cu un om care se instaleaza in rea vointa. Este inutil. E un dialog incongruent si surd.
@ mulgatoarea
… robinson, nu Robinson. I am very sensitive, case sensitive.
@berenger Citez din articolul de pe contributors:
„Plictisindu-mă azi de dimineață și mânat de un irepresibil imbold ludic, m-am gândit să dezvolt un mic discurs dragomirian despre dezavantajele scuipatului în sus.” Deci maestrul Liiceanu, plictisindu-se de dimineata s-a gandit sa arunce un mic articol fanilor de pe contributors care sigur reactioneaza cu ovatii la acest act de bunavointa fata de mase, al maestrului! ! Banuiesc ca momentele de creatie autentica le daruieste „scuipatului de deochi”. Nu stiti ce e acela? Intrebati-l pe domnul Liiceanu! L-a scuipat de deochi pe Basescu de nici acum nu s-a uscat, cum ne-a amintit zilele trecute o comentatoare @Ioana Ploscaru – Marti, 10 Martie 2015, 15:44:
„Dumneavoastră aţi spus în cuvîntul pe care ni l-aţi adresat că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta şi că ei v-au considerat, nu ei, «intelectualii lui Băsescu», ci pe Băsescu ca pe preşedinte al lor. Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră. Timp de 10 ani cît aţi fost, sînteţi preşedintele României, nu aţi făcut decît să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim“. ”
Si noi va multumim domnule Liiceanu pentru aceasta neuitata mostra de „scuipat de deochi”.
Daca domnul Gabriel Liiceanu face trimitere la revista noastra, în textul „Despre neajunsul de a scuipa în sus”, de pe contributors.ro, am de facut citeva precizări:
1. textul lui Carmen Musat discuta despre sustinerea politica pe care anumiti intelectuali au acordat-o fostului presedinte Traian Basescu, timp de 10 ani. Nu trebuie sa fii traducator din greaca veche, ca sa poti comenta o optiune politica a unor intelectuali.
2. un om care a scris Jurnalul de la Paltinis”, „Despre limita”, „Usa interzisa” spune in mai 2014, la Cotroceni, cind este decorat de presedintele Basescu:
„Dumneavoastră aţi spus în cuvîntul pe care ni l-aţi adresat că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta şi că ei v-au considerat, nu ei, «intelectualii lui Băsescu», ci pe Băsescu ca pe preşedinte al lor. Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră“..
„Timp de 10 ani cît aţi fost, sînteţi preşedintele României, nu aţi făcut decît să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim“.
În calitate de jurnalist cultural, caruia nu-i sint indiferente evolutiile politice, cred ca am dreptul sa comentez aceasta declaratie, fara sa fiu autorul unui „Jurnal de la Paltinis”.
3. sint jurnalist cultural, nu ma consider nici traducator, nici eseist, nici scriitor. Nu-mi este rusine sa fiu jurnalist cultural. Lucrez la „Observator cultrual” de 10 ani. Daca scriu un editorial politic despre domnul Gabriel Liiceanu si cum l-a sustinut domnia sa pe Traian Basescu, nu cred ca trebuie sa fiu autorul unui „Jurnal de la Paltinis”. Ceea ce cred ca trebuie sa respect este sa fiu argumentat si judicios in afirmatii. In rest, cind domnul Liiceanu afirma ca il sustine pe presedintele Basescu si se recunoaste in „valorile sale”, ca presedinte „al lor” (al „unei părţi din intelectualitatea română”) am toata libertatea sa comentez aceste afirmatii.
4. Povestea cu Sebastian! Daca daca este cumva pe invers, daca noi sintem in postura lui Sebastian? Domnul Liiceanu n-are nici un argument sa ne considere „O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu”. Noi discutam despre optiuni politice, iar domnul Liiceanu ne considera „O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu”! Asa discutau si despre Sebastian cei pe care domnul Gabriel Liiceanu ii aminteste: Toma Vlădescu, Petre Chiricuţă, I. Ludo, G. Racoveanu, Nicolae Roşu…Tot cu „infierari”… Vladimir Tismaneanu ne-a facut „antisemiti”, domnul Gabriel Liiceanu zice ca sintem „O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu”. Iar noi spunem doar ca un autor care a scris „Jurnalul de la Paltinis”, „Despre limita” si „Usa interzisa” l-a sustinut pe Traian Basescu fara „limita” si ca aceasta optiune politica poate ar trebui sa-l indemne la o privire in interiorul sau.
Poate voi reveni.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
http://www.contributors.ro/cultura/despre-neajunsul-de-a-scuipa-in-sus/
cu un citat: „Dragi prieteni de la O revistă-din-stirpea-Săptămânii-lui-Barbu,
Mi-am adus aminte de voi recitind zilele trecute Cum am devenit huligan. Suntem în 1935. Aici, Sebastian (am scris cândva un text despre el, Sebatian mon frère) răspunde atacurilor din presa vremii care urmaseră după apariția, cu un an înainte, a romanului De două mii de ani. Nu știu dacă vă mai amintiți cum se sfârșește cartea: cu un capitol de Anexe, în care Sebastian îi trece în revistă pe semnatarii articolelor. Îi enumăr pe câțiva dintre ei: Toma Vlădescu, Petre Chiricuță, I. Ludo, G. Racoveanu, Nicolae Roșu…
Ați reținut, din lecturile dumneavoastră, vreunul din numele astea? Nici eu. Și totuși, oamenii ăștia îl scuipau pe Sebastian. Știți de ce o făceau? De ce se simțeau îndreptățiți s-o facă? Numai pentru că erau contemporanii lui! Cum să nu-l scuipe dacă-l puteau întâlni pe stradă? Dar el, fiind așezat deasupra și călărind, așa zicând, timpul, iar ei jos, cu picioarele mocirlite în cotidian, când îl scuipau, le cădea în cap. De-asta se spune că nu trebuie să scuipi niciodată în sus. Devii, fără abatere, victima propriului tău act.”
cu bucurie am citit postarea dumneavoastra pentru ca ea mi-a adus aminte de unul din ultimele noastre congrese ale mulgatoarelor de vaci care a avut ca tema *Popper, intre trecut si viitor*..
adica ma intelegeti, prezentul ca sinteza a lui si a lui…o chestiune ce tine de spiritul filosofiei iudaice..
acolo, la un uorcsop s-a discutat despre golaneala epistemologica descrisa de intelept si cunoscuta drept *paradoxul Popper*, cum sa iesi din el daca ajungi intr-o asemenea situatie …
noi, mulgatoarele de vaci respectam intelectualii si ca atare imi permit sa va informez cu privire la paradoxul in cauza in care m-ati bagat…vorba lui Marx, * ei nu stiu, dar o fac*!
adicatelea, daca nu va raspundeam ati fi crezut ca afirmatia dumneavoastra este corecta si ca aveti dreptate sustinand ca eu Mariuta, sunt vinovata de procesul inflationist de pe-acilea…
iar daca va raspund, inseamna ca va iau in seama ca fiind o persoana demna de a sustine un adevar…
adicatelea ca ati avea calitatea de *subiect*..
asta-i dilema, ori, ori..
in toiul certurilor noastre, prezidenta uorcsopului , doamna Ofelia, (cred ca era ori din Aricestii Rahtivani ori din Cocorastii Misli), crescatoare de vaci Angus, ( va reamintesc ca vacile astea sunt rezistente la boli, nu sunt pretentioase si mananca orice) ne-a spus ca prima conditie este sa aratam rezistenta la virusii ce circula printre intelectuali, sa nu se simtim lezate ca orice neica-fleica flutura paie care scoate vorbe, neavand nimic de spus, te baga in paradoxul popperian si ca, la urma-urmei, la cate am inghitit noi de la barbatii nostri, o sa putem inghiti si epistemologicele astea pe care scurtcircuitatii le pun in actiune !
de aceea m-am bucurat de postarea dumneavoastra caci mi-a amintit de rolul pozitivismului logic al lui Popper in ridicarea spiritului mulgatoarelor de vaci!
Îi mulțumesc lui Andrei Cornea fiindcă mi-a dat posibilitatea să citesc acest Apel către Adevăratele Lichele. Promit că de acum înainte voi cumpăra Observatorul Cultural și o voi urmări pe doamna Carmen Mușat. Îmi plac și argumentele dumnealui de tipul ”Cum o să fim noi lichele, că UE yice că noi avem dreptate, și SUA zice la fel, iar voi ăștia ați sprijinit lovitura de stat din 2012 deși ALIAȚII noștri v-au zis că nu e bine ”
Cică doi oameni mergeau pe drum și au văzut niște femei la muncă în cîmp. Unul zice ”Hai să îți arăt o femeie rea”. Și le salută pe femei: ”Bună ziua, femeie rea!”. Femeile au rîs cu excepția uneia care i-a răspuns ”Da ce rău ți-am făcut eu ție, bată-te Dumnezeu de janghinos, nu ți-ar muri mulți înainte, lovite-ar buba aia rea, crăpare-ai în pușcărie, mîncate-ar viermii cei neadormiți etc”. Așadar îi mulțumesc lui AC că a ratat o bună ocayie de a tăcea din gură.
@ robinson
Numărul comentariilor pe pagină este restricționat și apare ca atare. Poate că fiecare pagină are premiantul ei, și o astfel de statistică ar fi corectă…
Vă voi răspunde vineri.
Imi pare că dvs. aveți mai multă dreptate, decit dl Cornea, in articolul sau-replica.
@ Serban Foarta
Daca pentru dvs. NUMARUL comentariilor este un indiciu de calitate, atunci dl. Tismaneanu pe „contributors” merita elogiile dvs. cu atit mai mult. Dar poate ca nici in cazul asta „la valeur n’attend point le nombre…” , mai ginditi-va. Apoi, vedeti ca forumisti ca mulgatoarea (in lipsa lui nea marin) contribuie din plin la inflatia de comentarii. Probabil ca vacile sint inca la pascut.
Multa vreme, sculindu-ma devreme, am avut senzatia ca vegetarienii sint ignorati de cei ce ce se indeletnicesc cu scrisul (scriptores –in fabulae sau nu-, textieri si scriitori de vagoane).. E o bucurie nu marunta sa descopar ca m-am inselat, citusi de putin. Acuma, lotofagii sint o specie aparte de vegetarieni si faptul ca li se dedica texte avintate e probabil scoboritor din idealismul celor ce au cetit harfe de iarba si au purces la ctitorirea de tree-houses, ori, macar amvoane, intr-un avocado tree, de par egzamplu. Nu-sch de , parca am oarescari frematari la gindul ca, fie cit de organic, un avocado tree nu e intocmai ca the southern live oak trees de pe St. Charles Avenue, si, de-i casuna vintului pe mindrete de casa din avocado tree, mi ti-o oboara; daca the big bad wolf face duet cu vintoasa, numai ce te pomenesti ca mi ti-o aradica (organic tree or not)….Peu importe, idealismele, ca si die Gedanken, sind frei si le vezi marsaluind vivace pierzindu-se in asfintsit.
Stimată Doamnă, numărul comentariilor la „Ţara ca o pradă” (77, deocamdată) spune mult mai mult decât aş putea-o face eu, despre excelenţa unui text solemn fără emfază şi pamfletar fără trivialitate.
O singură obiecţie aş avea.
Spuneţi Dvs.: „Traian Băsescu şi-a trimis fiica, semianalfabetă din punct de vedere politic, în Parlamentul European…”
Scuzaţi-mă, dar eu o consider „semianalfabetă” şi din alte puncte de vedere, – adică „semianalfabetă” pur şi simplu!
În rest, felicitări (şi mulţumiri).
domnul Andrei Cornea da o replica previzibila doamnei Musat!
exista doua lucruri admirabile in aceasta replica!
primul : * Băsescu a fost animat de o viziune – modernizarea statului; dar viziunii nu i-a lipsit o umbră însoțitoare: mahalaua. Am lăudat viziunea și am îndurat, nu fără reproșuri, mahalaua. Am luat-o însă, vorba lui Hegel, drept „viclenia“ de care istoria se folosește uneori pentru a mai sui o treaptă*
carevasazica viclenia istoriei umbla cam nestingherita prin fostul nostru presedinte luand forma mahalalei!
oare de ce viclenia istoriei nu a luat forma idealului national? acolo, un sistem de autostrazi, dincolo, modernizarea cailor ferate, dincoace racordarea Republicii Moldova la gazele romanesti, dincolo, trecerea cailor ferate moldovenesti pe sistemul ingust la sistemului european ( si romanesc), mai incolo, uniformizarea sistemului energetic romano-moldovenesc, mai spre noi, micsorarea decalajelor intre regiunile tarii, ca sa nu mai spunem de sistemul de sanatate al tarii sau ala educational…
ce frumos le spunea domnul presedinte Basescu medicilor si profesorilor * plecati afara*!
ca intreb si eu ca romanul, oare ce este o tara daca nu are sanatate, educatie, infrastructura si are saracie si suferinta cat cuprinde?
al doilea lucru: *directoratul echipei lui H.-R. Patapievici a fost un veritabil privilegiu pentru cultura română*!
La noi viclenia istoriei este o realitate tezaurizata! Nu i-a spus coana Leana lui Ceasca * Nicule, astia nu te merita!*? Din pacate i-a spus si asta i-a intrat in cap domnului Cornea!
oare ce o fi fost in mintea lui Ion Gramada sa lase Cernautiul ca sa-si lase oasele la Ciresoaia? ridicarea vreunui monument postmortem?
si despre ce vorbeste Mircea Eliade in *Jurnalul adolescentului miop*? oare tot despre ridicarea reciproca de statui?
am uitat sa va precizez ca vacile mele sunt din rasa *baltata romaneasca* desi, dupa rezultatele de la prezidentiale ma bate gandul sa le schimb cu Holstein..caci vaz ca de la o vreme toate tainele si minunile sunt legate de Sibiu..ba centrul Romaniei, ba un meci de tenis, ba nu stiu ce vizita ..daca o vor tine tot asa, Sibiul o sa bata Scornicestiul..
http://www.revista22.ro/parodie-de-morala-in-observator-cultural-53976.html#.VP8WYQDv_hQ.facebook
Bravo, Carmen Musat! Superba compozitie.
Stimată doamnă, i-ați tot îndemnat să se privească-n oglindă. Dar la oglindă nu v-ați gândit? N-o avea și ea demnitatea ei? O oglindă care ar avea, cât de cât, respect față de sine, nu cred c-ar suporta privirile lor și s-ar sparge instantaneu!
Articolul din revista „22” este scris de ANDREI Cornea, nu de Paul Cornea.
Ce vrea sa ne arate domnul Andrei Cornea? Ca, ehei, de la 48, neicusorule, ei, redactia dela „22”, nu este cu Basescu, ca ei s-au delimitat, ca ei au criticat, ca au respins-o si pe Udrea.
Sa dam trei citate:
PRIMUL apartine lui Gabriel Liiceanu, si este de cand a fost decorat de Basescu, in mai 2014:
„Dumneavoastră aţi spus în cuvîntul pe care ni l-aţi adresat că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta şi că ei v-au considerat, nu ei, «intelectualii lui Băsescu», ci pe Băsescu ca pe preşedinte al lor. Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră. Timp de 10 ani cît aţi fost, sînteţi preşedintele României, nu aţi făcut decît să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim“.
AL DOILEA, tot din Gabriel Liiceanu (in care veti descoperi o sintagma placuta auzului celor invatati cu lingusirea:”emergenta adevarului”), in decembrie 2014, de pe contributors.ro:
„Adevărul e că primul drum al lui Băsescu ajuns președinte al României a fost în bordelul politicii românești. Într-un fel, și-a mutat biroul de lucru acolo. Și este oare atât de greu de înțeles că omului care i-a deranjat și i-a stârnit pe cei care prestau înăuntrul onorabilei instituții i s-a răspuns cu o ură-cult? Ne place sau nu, gestul acesta al înlăturării vălului, pe care-l presupune emergența adevărului, Băsescu este cel care l-a făcut. Tot restul, toate vorbele de clacă strânse în jurul lui de-a lungul celor zece ani sunt superflue, sunt fasoane ale frustraților care vorbeau și vituperau în timp ce el făcea.
Și voi merge atât de departe, încât voi spune că pana strecurată mortal de Băsescu în mașinăria autohtonă a Ticăloșiei a funcționat, urmând modelul odată creat, și în momentul în care, cu prilejul ultimelor alegeri, el se pregătea să iasă pe poarta Istoriei. Scenariul gripării mașinăriei Ticăloșiei a fost cel pe care-l inaugurase la sfârșitul lui 2004. N-avea importanță că, de astă dată, în locul lui Năstase, apăruse fiul Ponta. Mecanismul miracolului a funcționat asemănător. Într-un fel, pe terenul astfel pregătit – pe câmpul de luptă pe care-l lăsase în urma lui – au fost câștigate acum alegerile prezidențiale.”
AL TREILEA din Vladimir Tismaneanu, decembrie 2014:
„Scriu deliberat la timpul prezent–Traian Băsescu este un mare om politic român, unul care a făcut lucruri extraordinare pentru ţara sa, un om care a stiut să se despartă, in numele responsabilitătii, de camarazii de sindrofii, asemeni prinţului Hal de Falstaff, atunci cand s-a transfigurat in Henric al V-lea (am folosit aceasta analogie intr-o prelegere pentru dl Mark Gitenstein inaintea plecării sale ca ambasador la Bucuresti), a inţeles că România nu poate fi credibilă in UE si NATO dacă nu va deveni un stat de drept veritabil, a susţinut cel putin doua demersuri vitale pentru spiritul românesc (decomunizarea si prezenţa culturii românesti moderne intr-o lume moderna, prin ICR). A inteles marile prioritati economice, sociale si morale. Din toate aceste motive, cred că pană si adversarii (nu mă refer la maniacii care si-au facut din băsescofobie un mod de a exista, cei care, asemeni unui Andrei Marga, vechilul pontocratic, si-au permis nemernicia de a-l compara cu Benito Mussolini) vor recunoaste că Traian Băsescu si-a onorat cu asupra de măsură datoria de om de stat. Nu am absolut niciun interes personal in a scrie aceste rânduri. O fac pentru că asa cred. In plus, cred că un cuvant precum loialitate contează moral si afectiv,
Fiind un om politic in sensul superior al noţiunii, inzestrat cu imaginaţie strategică si voinţă politică, un excelent orator (a se citi ce-a scris profesorul Valeriu Stoica despre limba romanescă vorbită de Traian Băsescu), el va fi prezent nu doar in manualele de istorie, ci si in bătăliile politice si culturale care nu se opresc in această clipă. In acest deceniu, ceea ce in engleza se numeste accountability, deci responsabilizarea pe cale legala a demnitarilor si altor figuri publice, a devenit o realitate palpabilă. ”
Sa traiti bine! SA TRAITI BINE!
Dupa cate stiu eu, tara e guvernata, nu presedintiata! Si ca sa zicem ca toate relele din ultimii 10 ani sunt din cauza lui Basescu, mi se pare o cretinitate. Ca d-na Zoe spune ce spune, trebuie s-o intelegem, nu ca ar avea o varsta inaintata, dar…. Pe Radu CC nu trebuie sa-l luam in serios, el sta mai prost cu gandirea. Intr-o revista nu prea importanta, un oarecare Ionut Vulpescu, scria cu cateva luni in urma, despre Elena Udrea cu terenuri de fotbal in pant. I-am atras atentia ca n-are nicio legatura cu asta, terenul fiind facut de un primar PSD-ist , cu fonduri aprobate in 2008 de Tariceanu. S-a ascuns in papusoi si nu mi-a raspuns. Si uite asa a ajuns Ministrul Culturii. (Cum zicea cineva:nu ma tem de ministrul culturii, ci de cultura ministrului!)
In rest, pentru argumente serioase, care demoleaza efectiv cele insailate de DOAMNA musat, cititi cele scrise de D-l Paul Cornea in Revista 22.
A3 l-a-nvins pe Băsescu. Partea bună e că n-a putut fi-nchisă – deci, avem un stat de drept (totuși). Partea proastă e că a folosit aceeași muniție ca și B1Tv, de-a ieșit un război mediatic asemănător unuia chimic: fiecare combatant a intoxicat din răsputeri.
Asta ne duce la ideea că adevărul gol-goluț e ca substanța activă din medicamente: trebuie-ncorporat în pastile care de care mai colorate și arătoase, altfel nu se vinde.
Reținem ideea că adevărul e o marfă și că industria adevărului respectă regulile economiei de piață. Mai reținem că investitorii în această industrie – ”mogulii media” – sînt mandarinii pieței adevărului, pe cînd oamenii politici susținuți de – sînt clienți pe termen limitat.
Aici, introduc o cauză a decăderii rapide și inexorabile a Băsescului: zgîrcenia – în tandem cu lăcomia, desigur. La banii lui – mai ales, la banii pe care i-a făcut prin politică – își putea construi un imperiu media, care l-ar fi apărat pînă-n pînzele albe. Cum face A3 cu Voiculescu. Dar Băsescu a ales calea bișnițarului – politica din care-și trage foloase, din care mai scapă și către clienții săi una-alta.
Vedem că Voiculescu – aidoma altora (celor mai mulți) milionari români – e escroc: de la cîteva milioane ciordite de la Crescent, a ajuns la zeci/sute de, practicînd service pentru clientul politic. Chiar și-așa, față de el Băsescu-i golan fiindcă nu reiese cum a ajuns miliardar (căci este, aveți a afla, cum ați și despre Năstase). Doarul Flota, Portul Constanța, 10% para-ndărăt din retrocedări și-alte megaescrocherii – doar presupuneri, deocamdată.
Aici, vine mișcarea isteață a Băsescului: fără a scoate un chior din buzunar, a investit în oameni – și-a numit asta Justiția independentă. Pînă se termină mandatul ultimilor independenți pe care Băsescu i-a făcut oameni. el rămîne apărat – după cum se și vede: cum se trezește careva vorbind, e-mpins la loc, în tăcere. Pe ideea – mă gîndesc – că ”încă nu e momentul”.
Cei vizați de Carmen Mușat sînt ”eșalonul 2” al celor în care a investit Băsescu. Iarăși isteț, ”piratul”: spre deosebire de marii tîlhari politico-mediatici, elitiștii intelectuali sînt mult mai ieftini: o sinecură, acolo, și-ai tăi sînt! La cît sînt de eficienți – chiar și-așa prost plătiți – rămîn cea mai profitabilă investiție a escrocului politic.
Și-abia asta-i cel mai rău lucru care se poate spune despre Elita: ”niște fripturiști”.
După mine, sînt mai curînd de compătimit decît de hulit. În primul rînd, fiindcă nu prin ei s-a ales și reales Băsescu. Cinstit vorbind, milioanele de voturi care l-au ținut la Cotroceni 10 ani nu vin de la degustători de Pleșu, Liiceanu, Patapievieci, Tismăneanu, Mihăieș. Vin de la primarii care, dacă i-ar fi citit, s-ar fi scrîntit de cap. Dar s-au ferit de-așa scrînteală și-au făcut ce trebuia făcut: au ales cu mintea, nu cu sufletul.
Ei sînt Elita, părerea mea…
Domnule, bine ca toti ii condamnati pe apologetii lui Basescu, iar stimabila Zoe Petre, o prezenta constanta a Antenei 3, televiziunea unui securist corupt si condamnat, ii aseamana cu apologetii lui Ceausescu! Mai sa fie! Basescu a avut si bune si rele, ca dovada ca justitia consolidata de el, i-a cercetat fratele, ginerele si chiar pe marea protejata. A creat un precedent, a uns un mecanism care se dovedeste valid. Iar intelectualii, stimate doamne si stimati domni, pentru asta l-au laudat. Daca va veti documenta, veti vedea ca atunci cand Basescu a derapat dramatic spre Udrea (o sa mai vedem din ce motive, ca mie unul inca nu mi-e clar), toata revista 22, si-a reformulat optiunile, trecand peste resentimente si alte prostii. Un articol melodramatic, complet deplasat si pe alocuri dez-axat.
Dacă este ceva simpatic şi interesant în dezbaterile din ultima vreme în Observatorul Cultural este contribuţia mulgătoarei de vaci.
Cu toată stima care i-o port, meseria pe care o arogă nu cred a mai exista, mulsul se face mecano electric după exigenţele UE….hahhahha…..
Am citit şi replica scremută a d-lui Cornea în revista 22. Mai bine n-o făcea!
ca una care am sustinut ideea de fond a interventiei doamnei Carmen Musat imi permit sa intervin cu cateva idei!
putem accepta ca exista un spirit critic si un spirit constructiv, sau in termenii lui Robert K. Merton intre expert si practician, primii fiind apasati de etica convingerilor, iar ultimii de etica responsabilitatii?
putem crede in afirmatia aceluiasi Merton ca in cazul practicianului se produce separarea mijloacelor de scopuri, implicit de valorile ce definesc aceste scopuri, separare care il expune riscului sa nu vada o responsabilitate mai extinsa?
ar trebui ca atare sa producem o separare intre intelectualii lui Basescu, cei care au avut posturi si s-au implicat, gen H.RPatapievici si M. Mihaies ..
de altfel implicarea domnului HRPatapievici in alegerile prezidentiale din 2009 cu celebra caseta detinuta de presedintele Basescu si relatata de un ziar spaniol privind sexul oral aplicat lui Mircea Geoana tine de *spiritul constructiv al stiintei* :)))!
ea neputand egala insa ziarul lui Vadim Tudor cu presupusele orgii homosexuale ale lui Adrian Nastase in Regatul Unit (si cu care candidatul Basescu s-a prezentat la intalnirea de la TV cu contracandidatul Adrian Nastase), iar pentru acest act de eroism Vadim Tudor a fost decorat de presedintele Iliescu cu *Steaua Romaniei* cu putin timp inainte de a parasi Cotroceniul, asta fiind una dintre dovezile care ne-ar arata calea de a intelege cam cum a ajuns domnul Basescu presedintele tarii in 2004 si cam de ce dosarul mineriadei, spre exemplu, a fost blocat surprinzator, in ultimii 10 ani!
si acei intelectuali basisti care nu au avut posturi si care ar fi trebuit sa aiba o atitudine critica, adica sa evalueze scopurile si adecvarea mijloacelor la scopuri in termeni de valori, in raport cu etica convingerilor cu care mereu ne asalteaza!
Chiar ar fi fost o gaura in cer daca domnii Plesu si Liiceanu ar fi criticat comportamentul ministeriabil al doamnei Ridzi?
bine ca a facut-o cantaretul folk Florin Chilian!
vorba lui Marx din ,,Ideologia germană”: filosofia este în raport cu realitatea precum onania in raport cu sexul!
recunosc ca am citit articolul doamnei Carmen Musat la adresa intelectualilor basisti si prin intermediul acestei lupe sexuale de care facea vorbire Marx!
repet: eroarea in discursul doamnei Carmen Musat sta in ideea de a pune oarecum intre paranteze opera respectivilor intelectuali!
eu una, nu as fi scris acea fraza! oamenii mor, cartile le supravietuiesc, iar valoarea lor de supravietuire sta in cititorii care vor fi in viitor, daca vor mai fi!
ma rog, eu sunt o biata mulgatoare de vaci si poate ca gresesc..
@mariutza: ce-tzi veni sa pomenesti de „locotenent-major”? Nu stii ca gradul exista doar inainte de 1989? Acum se trece direct de la locotenent la capitan.
ma simt onorata de cele scrise de dumneavoastra!
cu riscul de a fi *executata*, potrivit obiceiului, marturisesc ca i-am digerat prost si pe Marx si pe Marcuse si pe toata gasca..
ca pe vremuri, cand se spunea ca le-a fost tradat spiritul!
cred ca se vede ca sunt doar plotoniera in de-astea, iar pana la trei stelute mici e cale lunga!
nu va lasati complexat de astia mici…
mulgatoarele de vaci nu pot fi intelectuale!
Nu, domnule Radu Calin Cristea, acest text patetic, aprins, aproape mistic, nu poate avea nimic de-a face cu „J’accuse”, ci, mai degraba cu un discurs de tip Robespierre: ai senzatia ca autoarea ar fi asteptat (daca nu de-o viata, macar de-un deceniu!) sa poata, in sfârsit, sa-si „ghilotineze” „adversarii”! (Sa fie oare alde H.R. Patapievici, G.Liiceanu, A.Cornea, M.Mihaies, A.Plesu…”adversarii” d-nei Carmen Musat? Nu cred una ca asta! Sa fie „elita lui Basescu” de vina ca oamenii nostri politici (indiferent de eticheta) sunt putrezi, avind coruptia ca o a doua natura? Sa fi fost, sau sa fi trebuit sa fie”elita” la curent cu „afacerile mafiote”? Va las, d-na Musat, sa (va) raspundeti singura. In ce ma priveste, cred ca „Profesorul” are dreptate: sa avem putintica rabdare, sa vedem daca Basescu insusi va fi dovedit complice si, daca da, atunci va merita pe deplin sa cada in propria-i capcana: eliberarea justitiei (fie ea partiala, oricum o spargere a ghetii)! Daca nu, atunci va ramine de pus in balanta: de o parte meritele lui reale (condamnarea comunismului, deschiderea arhivelor Securitatii si pomenita eliberare, partiala, a
justitiei) si de cealalta erorile grave de politica economica, gafele, inconstienta ori ignorarea a tot ce se
petrecea in spatele lui. Sa nu anticipam.
Când l-am sustinut pe Basescu, am facut-o mizind pe unicul candidat care dadea semne a dori sa iasa, cit de cit, sa se smulga oarecum de pe „linia” iliesciana, din mocirla mafiotica care a inflorit din 1990 incoace cu voie de la Ion Iliescu (cel din urma necorupt el insusi de ban, ci exclusiv de putere, visul lui implinindu-se: a-i lua locul lui Ceausescu), ca sa nu mai pomenim (desi ar trebui sa pomenim mereu) de „lovilutie” si de mineriada (aici justitia a ramas, pina azi, neputincioasa).
Ati mizat acum, d-na Carmen Musat, asta am facut si eu, pe presedintele Johannis: daca peste citiva ani vom avea acelasi gen de surpriza ca si cu echipa lui Basescu, am fi oare vinovati si ar trebui sa ne face hara-kiri, ca sa ne salvam onoarea?
Repetati retoric (vocea unui procuror ori a „Comandorului)”:”Voua celor care…” si: „Faceti un efort si priviti-va in oglinda”etc. Ultima fraza, insa, e regretabila in si mai mare masura, sunteti nedreapta, nu cu ei, ci cu dumneavoastra personal! Când oare elitele noastre nu se vor ma sfâsia? Nu le cere nimeni sa se „pupe piata endependenti”! Asa insa ne indreptam, la sigur, spre prapastie!
… ca a discuta cu Mariutza asta despre politica e ca si cum ai incerca sa dezbati cu Ponta morala plagiatului sau cu Iliescu problemele teroristilor?
De ce va pierdeti vremea cu sofismele ei mirosind de la o posta a Marx si a Marcuse (prost digerati, dar cu atat mai otravitori)?
Cei care cu mita, dosare sau mita +dosare s-au transformat din „elita intelectualitatii ” intr-un fel de politruci, ar trebui sa ia o lunga pauza din spatiul public, macar egala cu deceniul piedut pe care si gratie lor l-a strabatut sarmana noastra tara…
Nu, doamna, de data aceasta nu m-ati dezamagit ! Comentariul dvs a fost foarte bine scris si explicit. Doar ca faceti afirmatii despre mine care nu sunt corecte si nici relevante pentru subiectul in discutie. Eu am incercat sa va explic de ce o „alunecare” atat de mare in politica mi se pare mie grava. Nu ma situez pe „inaltimi” asa cum scrieti dvs, dar mi-ar fi placut sa traiesc intr-o tara mai civilizata condusa de oameni cinstiti sau, daca se poate, ceva mai inteligenti (care macar sa priceapa ca pana la urma tot vor fi prinsi la furat, deci sa se abtina …). Deci, inca o dat acum nu m-ati dezamagit, dar sper ca si dvs macar acum sa intelegeti exact pozitia mea (de fapt, sunt exasperat de aceste specimene politice …).
Sînt de acord cu dumneavoastră: „BASESCU A FOST CEL MAI BUN PRESEDINTE PE CARE ROMANIA L-A AVUT!”. Nici nu mai trebuie argumentat. Altfel spus, la aşa preşedinte aşa admiratori…
n-am pomenit numele nici unui partid politic si nu am laudat/criticat nici o optiune politica a cuiva!!
cred ca oamenii au dreptul la optiuni politice si nu cred ca am dreptul sa le critic optiunile politice pe considerentul ca acele optiuni ale lor sunt proaste, ca sa arat cat de valoros sunt eu ca persoana, asa cum mi se pare ca ati facut cu doamna Zoe Petre!
cred ca presa trebuie respectata, adica daca eu am o optiune politica trebuie sa respect presa din cealalta tabara, din motivul expus de Tocqueville! va rog sa cititi si sa recititi textul si daca se poate, sa-l subiectivati!
lumea politicii este definita de centri de putere existenti la nivelul elitei! un centru de putere este alcatuit din politicieni, oameni de afaceri, intelectuali, presa ( ziare, tv), institutii de sondare a opiniei publice, institutii de politici de nu mai stiu care, de ong-uri (chipurile autonome, obiective si partiale in acelasi timp)!
guvernarea Basescu a fost aceea a unui asemenea centru si intrucat ea a fost mafioata, dupa cum se prezinta datele, ea merita sa fie pusa la zid! evident ca exista o coresponsabilitate a celor care au sustinut si legitimat simbolic acest centru de putere, e vorba de *intelectualii basisti* care nu au sanctionat evidentele derapaje ale puterii de la acea vreme si aici ii dau dreptatea si apreciez interventia doamnei Carmen Musat!
trebuia sa faca cineva asta, caci asa se joaca piesa asta! altfel cum sa mai fi salvata ideea de responsabilitate a intelectualului?
gresiti deci: articolul doamnei Musat este o declaratie ce tine de axiologie si de etica, nicidecum de politica!
daca in locul acestui centru de putere ar fi fost gruparea opusa, despre care am aceleasi motive sa cred ca ar fi fost la randul ei mafioata ( anume acumularea primitiva a capitalului!) si ea ar fi trebuit sa fie pusa la zid, cu toate implicatiile legate de intelectualii ce ar fi sustinut-o!
chestia cu stanga-dreapta tine de umorul politic al momentului: de altfel, cel mai bun exemplu al valorii euristice a diadei in cauza este evolutia istorica a partidului PD-FSN !
rolul intelectualului este sa se situeze pe bariera opusa puterii, numai ca din interese financiare, de cele mai mult ori, de stima sociala, nu o face! de ce mai multe ori, el imbratiseaza un Dumnezeu care se va dovedi a fi un diavol, citez din memorie o formulare a lui Weber!
ma vad obligata sa fac o declaratie oarecum politica, de regula evit asa ceva: domnul Basescu a reprezentat in 2004 o solutie mai buna decat alternativa, adica domnul Nastase si acest lucru l-a stiut si domnul Iliescu, marele artizan si castigator din umbra al respectivelor alegeri!
regret ca va dezamagesc, la inaltimea la care va situati era si imposibil sa fie altfel!
Articolul are doua tinte, inegale ca importanta. Discutia despre intelectualii ce se freaca de putere e veche de cind lumea; asa e „naturelul” unora… Daca ajungem sa discutam despre operele lui Liiceanu sau Tismaneanu, ne impodmolim, si oricum nu ele sint „in chestie”… Problema e judecarea lui Basescu, si avem aici o intrebarea grea: cum raspunde un sef (de partid, de stat) pentru pacatele subalternilor lui? Campania prezidetniala din 2009 a fost finantata cu bani negri, avem marturiile unor oameni de partid; faptul ca principalul beneficiar al campaniei, presedintele ales, n-a pus direct mina pe acesti bani murdari, il disculpa cumva? Si daca il acuza, unde este legislatia privitoare la o asemenea culpa? Ma tem ca ea nu exista, ceea ce inseamna ca Basescu va putea sa repete la nesfirsit acest refren: ca n-a stiut nimic despre o asemenea finantare ilegala, ca altii s-au ocupat cu banii („La casierie!”), si ca prin urmare el se socoteste in afara unor posibile acuzatii de acest fel. Nu ramine astfel decit aplicarea unei sanctiuni morale: sa-l acuzam public (dar fara ajutorul unei legi potrivite situatiei, caci ea nu exista) de o practica intemeiata pe un fundament imoral (caci cel ilegal nu poate fi probat…). Basescu se va aseza tot timpul de aici inainte, in mod convenabil pentru el, intr-o pozitie amorala, declarind ca se considera desupra acestui virtej de dezvaluiri, care nu-l ating. Sanctiunea, in asemenea caz, ar trebui sa fie macar una politica; dar nici aceasta nu mai poate fi aplicata, intrucit Basescu a rezistat la putere (in ciuda incercarii de la referendumul pentru suspendare) pina la sfirsitul mandatului. Singura sanctiune posibila ramine prin urmare cea morala, ceea ce articolul de fata intreprinde cu prisosinta. Rafuiala cu intelectualii „cooperanti” e binevenita si indreptatita; dar ratacirea intelectualilor are de mult cauze multiple. T. Arghezi l-a injurat si l-a laudat, pe rind, pe Carol al II-lea, din motivele stiute… Ceea ce ne indeamna sa deosebim, prin urmare, poetul de omul public. Adevarata judecata, in cazul de fata, trebuie purtata asupra lui Traian Basescu. Am rabdat timp de 10 ani o domnie autoritara, din care n-am iesit, vedem mai bine azi, nici mai bogati, nici mai curati; ba dimpotriva… Iar riscul mare e ca oamenii sa se scirbeasca in mod deplin de ideea de politica, si lumea sa nu mai calce la vot. E lovit astfel temeiul oricarei societati democratice, si e incurajata implicit conducerea discretionara; caci cineva va trebui totusi sa mine „carul greoi” al statului… Vina lui Basescu e mult mai grava decit pare, si asta se va vedea in timp. Facind din coruptie o politica de stat, Basecu a ruinat increderea omului de rind in posibilitatea functionarii corecte si demne a societatii, si a dat in felul asta cea mai proasta definitie clasei politice conducatoare, pe care a patronat-o, perceputa de oameni drept corupta si lacoma de bani. Pentru ce sa mai votam, asa cum am facut-o cu oarecare incredere in 2004, la primul mandat, daca vedem ca rezultatul e deplin dezamagitor? Articolul de fata intelege sa puna exact problema, deschizind probabil o serie de alte reactii publice, care vor apasa insistent pe aceasta vina morala a lui Traian Basescu. La iesirea din mandat, Basescu trebuia sa plece, cu vaporul, pe vreo insula indepartata; la mosia Nana, unde are probabil de gind sa se retraga (daca o va putea salva…), il va urmari cu siguranta corul protestetelor, ce vor creste in urma…
Ramine tot ca ieri! Basescu a fost si ramine CEL MAI BUN PRESEDINTE pe care Romania l-a avut.
Voua in sus, voua in jos, un fel de Barbusse…dar tu unde ai fost pentru ca pina acum n-am auzit vocea ta…..Romania anilor 1990-2015 a fost si inca mai este Romania in care lichelele inca isi fac de cap si nu puteai sa reusesti fara aliatzi, chiar daca unii aveau doua fetze…Urmeaza o continuare de CLEAN-UP!deci ramine tot asa: BASESCU A FOST CEL MAI BUN PRESEDINTE PE CARE ROMANIA L-A AVUT!
[email protected] puteti sa va exprimati parerile, dar ramine cum am zis!
Nu e „treaba”, e CONSTRUCTIE CULTURALA, ceva deosebit de important in tzara putin a Mesterului Manole si mai mult a caprei vecinului. Si Polirom e o constructie valoroasa dar cam eclectica dupa gustul meu.
pentru a „determina” valoarea operei lui Liiceanu şi a oricui altcineva trebuie, tocmai, sa NU fi trait aici in anii 90. Zic de anii ăştia, ptr ca într-adevar, inainte de 89, nu era rezonabil sa aştepţi ceva valoros. Dar din nefericire, dupa aceea, din sertare, au ieşit mărunţişuri. Şi continuă, de altfel să iasă. Anii aceia au fost anii de contact edificator cu cultura mare. Cine i-a trait, ştie de-atunci cât valoreaza „opera” zişilor domni: nu mare lucru. Fara indoiala insa ca sunt buni si pitoreşti scriitori locali, ca au farmec si culoare. NU sunt, tocmai că NU sunt „la standardele….etc”. (Sunt însă ca editori, funcţionari publici, traducatori samd. – dar trebuie sa facem la part des choses. In chestia chozei culturale „hard” se zbat, ne zbatem in insignifianţă).
cu si mai multa dezamagire … Acest articol este unul politic si nu un act de cultura.
A fi consecvent nu inseamna a actiona in spirit leninist. Pornind de la faptul ca partidele extremiste nu trebuie votate niciodata putem face radiografia posibilitatilor de votare dupa 1990: in 1990 impotriva FSN, deci cu PNTCD sau PNL; in 1992 la fel; in 1996 impotriva PSDR (al lui Iliescu), deci cu CDR; la fel in 2000; in 2004 impotriva PSD deci cu Alianta DA; in 2008 impotriva PSD deci cu PDL sau PNL; in 2012 impotriva PSD (si a USL-ului conturat), deci cu PDL sau altii. De ce nu puteti intelege alunecarea de la CDR catre PSD si Antena 3 ca pe ceva inacceptabil ? Si inca din pozitia unor conducatori ai CDR … Singura intrebare ramane: am fost manipulati de acestia inca din 1996 (erau deja cu Iliescu si ai lui) ?
Laudati Antena 3 … Este rusinos pentru dvs, nici macar OTV-ul lui DD nu a atins acele limite ale mocirlei Antenei 3 ! In urma acestei declaratii facuta de dvs as putea sa va replic si eu ceva despre pupat … PC si pe Voiculescu … Pacat de eruditia dvs daca nu intelegeti lucruri atat de simple despre „mersul” politicii in Romania de dupa 1989. Nu vad de ce ma atacati pe mine cand aveti dovezile despre acele alunecari dubioase facute de persoane care au avut functii mari in politica romaneasca. Ce mizerie … Va repet , si daca va fi gasit Basescu vinovat si va fi condamnat, tot nu voi considera ca as fi avut alegeri mai bune la votare decat cele pe care vi le-am spus mai sus; PSD-ul a fost si este in toate variantele sale (si cu toti acolitii lui) de nefrecventat. Am votat cu Johannis si voi vota foarte probabil cu PNL daca nu se mai schimba ceva in 2016, dar niciodata cu mocirla politicii romanesti PSD !
A se pregăti mai multe cătuşe!
la iq-ul pe care-l am si la dificultatea textului, am inteles vreo 14, 9999 la suta din cele scrise …e adanc …
ziceam ca sunt unii ce cred ca rolul presei este de a pupa in fund guvernarile si va includeam intre cei care cred in asa ceva, nu ca dumneavoastra ati fi facut acte de eroism de acest tip…desi, dupa cum ati largit aria discursului, ma indoiesc ca ati fi avut ceva rezerve in acest minunat gest patriotic, avand in vedere exceptionalismul cauzei..
iar afirmatia mea era legata de faptul ca din 2008 Antena 3 a fost singurul post Tv care, in mod constant, a aratat statul de drept mafiot al regimului Basescu, iar respectivul post era facut Latrina 3 si alte de-astea…de toate spiritele democratice de dreapta..basca ca unii cereau scoaterea lui in afara legii..
nu iubesc presa pentru binele pe care-l face, ci pentru raul pe care poate sa-l impiedice a spus un ganditor evident criptocomunist: Tocqueville….asta asa, ca sa stim cum stam cu intelegerea democratiei
eu leg coruptia de un mecanism de formare a burgheziei romane si a capitalului romanesc, deci in profunzime este un fenomen de dreapta. daca definim stanga ca fiind ocupata cu *munca* si dreapta cu *capitalul*….
ea s-a produs in tot estul..
iar daca ne gandim la istoria capitalismului romanesc, din perioada interbelica, regasim fenomenul cu varf si indesat acolo..si nu intamplator legionarii au cautat sa obtina suportul popular folosind drept marota, lupta impotriva coruptiei ..
de altfel, coruptia a constituit un element definitoriu in acumularea primitiva a capitalului, daca citim istoria capitalismului occidental si fraza aia a lui Proudhon legată de proprietate ..si ce naiba fu colonialismul in aspectul lui economic decat o forma de furt si jaf?
nu as fi atat de sigur de valoarea inaltatoare a momentului 1945.. cum nu pot fi nici de anii 40 cand tara pierde teritorii semnificative fara sa fie capabila sa traga in glont, macar un glont, in apararea lor..
Romania postbelica a fost un butoi de resentimente, uri si dorinta de razbunare si toate alea..
800.000 de barbati morti pe fronturi, din vreo 4000.000 de barbati apti de lupta..vreo 200.000 de evrei morti clar imputabili lui Antonescu si cu altii mii disparuti. si disparuti, o tara fara teritorii, cu foamete, saracie, cu un sfert din populatia tarii analfabeta si cu o criza agricola si de bunuri alimentare in toata Moldova.. .cu nemti, bucovineni si basarabeni traind cu frica deportarilor
o tara prabusita la nivelul integrarii sociale…
dupa cum tot prabusita era si integrarea in sistem,( folosesc aici concepte habermasiene), adica la nivelul statului! oare cum arata statul roman dupa un regim militar implicat intr-un razboi pierdut?
revenind la prezent…
ca dumneavoastra v-ati urcat pe un scaun de unde faceti evaluari legate de alunecari, folosindu-va de concepte-far, stanga-dreapta, pline de umor, in curat spirit leninist, este un drept ce apartine spatiului virtual si pe care o mulgatoare de vaci ca mine nu are cum sa nu vi-l respecte…
parca m-as fi asteptat la o persoana care a dat si a luptat inca din 1992, la mai multa decenta
Aerul curat de la sustinatorii intelectuali ai PCR, FSN, PSDR, PSD, PC, … Hai sa fim seriosi !
…. ceea ce nu le convine doctrinar-propagandistic-ideologic.
Asta explică TOTUL !
Asta cu „aservite PSD & Ponta” reflectă o mentalitate jenantă: adică dacă nu-i ridică osanale cârmaciului Băsescu, musai trebuie să perie pe ceilalți. Nu, eu spun că atât elita culturală, cât și clasa politică și-au arătat limitele și trebuie primenite radical. Modul tranzacțional, rușinos în care zișii intelectuali s-au derobat de funcția critică, singura importantă, contribuind astfel la instalarea și proliferarea unui regim corupt trebuie să fie o lecție pentru noua elită, care, dacă se auto-sabotează în felul ăsta, va sfârși așișderea, numai că acum publicul e mai atent și reacțiile – mai prompte și mai severe…
Articolul dnei Musat este excelent si asta se vede din reactiile isterice (sau pe aproape) ale unor habarnisti, mari admiratori ai lui Basescu,Tismaneanu, Mihaies si Liiceanu, nu neaparat in aceasta ordine! Despre unii stiu ca sunt obisnuitii aplaudaci ai articolelor lui Tismaneanu, articole caracterizate prin logoreea bufonului de curte prezidentiala ( „Dincolo, pe „contributors”, domnul Tismaneanu, tocmai el, defineste prostia prin logoree” dixit @robinson!). Altii sunt habarnistii-comentatori ai Observatorului Cultural, pe seama carora ma amuz aproape in fiecare saptamana. Toti isi dau cu stangul in dreptul si se dau de ceasul mortii sa demonstreze inutilitatea textului dnei Musat: daca e inutil si nu va satisface pretentiile intelectuale, ce cautati aici doamnelor si domnilor? Comentati articolele lui Tismaneanu care nu cenzureaza nici aplaudacii, nici persoanele mai reduse in fata carora poate si el sa apara ca un mare intelectual anticomunist.Wow!
@ Lucid
” pentru a determina valoarea operei lui Liiceanu trebuie sa fi trait aici in anii 80 efectul Jurnalului de la Paltinis si in anii mai ales 90 dar si 2000 pentru efectul cartilor aparute la Humanitas”
Cred ca v-am inteles pozitia. Gabriel Liiceanu are o opera valoroasa, care consta in efectul unei carti (inainte de 1980) si in influenta cartilor scrise de altii publicate la editura lui.
Mie aceste lucruri mi se par „treaba”, nu opera. In plus, exista si problema audientiei restranse la contextul autohton, semnalate de dumneavoastra. E greu de vazut cum s-ar justifca autoritatea morala.
Azi nu mai vorbim despre cât de mari intelectuali sunt Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu & Co. – vorbim, în sfârșit! despre rolul (anti)social pe care ei l-au jucat ca intelectuali publici. ”Valoarea operei” lor și alte considerente de genul acesta sunt complet pe lângă subiect. Esențialul este că respectivii și-au primit ceea ce au meritat – o replică fermă, pe măsura faptelor lor. Esențialul este că societatea încă mai are capacitatea să reacționeze și să se apere. Esențialul este că în sfârșit respirăm puțin aer curat. Nu pot decât să sper că adevărurile spuse tranșant aici – a căror rostire a necesitat mult curaj și luciditate – îi vor inspira și pe alții să se trezească și să privească (lucid!) la ceea ce a însemnat în perspectivă politică și socială ”opera” ”acelor mulți-puțini” vizați de acest apel.
O noua elita culturala, o noua clasa politica aservite PSD si Ponta ? Dumnezeule ! Sper ca nu vor avea succes … in acest sens.
Doamna Mariuta, ma dezamagiti: n-am pupat in viata mea pe cineva in fund, nici macar vreo guvernare …
Se pare ca nu cunoasteti activitatea de la Solidaritatea Universitara cand foarte multi am incercat sa ajutam la alegerile din 90, 92 si 96 (ca observatori, am scos la iveala furturile organizate de FSN, PSDR, etc impotriva partidelor istorice PNTCD si PNL). Speranta de atunci era sa scapam de „odiosii fosti comunisti”, dar ne-am dat seama prea tarziu ca unii dintre acestia erau infiltrati la partidele istorice cu scopul de a le compromite (cu PNTCD au reusit complet, cu PNL partial). Dna Zoe Petre era o figura importanta de la Solidaritatea Universitara, mare consilier apoi al presedintelui Constantinescu. Sa vezi in ultimii ani ca dansa si presedintele Constantinescu sprijina PSD si aliatii (adica „asa-zisa” stanga) este greu de suportat. Si dvs ma acuzati pe mine de „pupincurism” ? Daca s-ar fi reusit macar atunci in anii 1996-2000 sa scapam de PSD (si variantele), cred ca alta ar fi fost societatea romaneasca (inclusiv in ceea ce priveste coruptia). Eu credeam ca mulgatoarle de vaci sunt mai subtile si inteleg anumite probleme sensibile ! Nu poti uita astfel de tradari ca cele ale lui Zoe Petre si chiar Constantinescu … Chiar daca va fi gasit vinovat si va fi condamnat Basescu, tot cred ca a fost mai bun politician decat toti cei care au fost inaintea sa la presedintie sau guvern. Si cred asta fara sa „ling” undeva pe cineva, nici inainte de 2014 si nici dupa … M-am cam saturat sa mi se rastalmaceasca afirmatiile; este clara „alunecarea” politica a dnei Zoe Petre si nu vad de ce n-ati inteles comentariul. Tot asa cum nu vad de ce va place ce se scrie in acest articol; sunt multe de spus si de comentat, chiar daca unele aspecte sunt corecte … Catastrofa in care se scalda Romania din 1945 si pana astazi se datoreaza asa-zisei stangi; nu uitati ca din 2012 si pana in prezent la guvernare este tot stanga. Nu vedeti ce „mizerie” de politica are ? A existat macar un ministru al invatamantului si cercetarii care sa fi fost un expert in domeniul sau ? Dar la cultura ? Despre ce vorbim aici, aceste lucruri sunt atat de evidente si noi pierdem vremea cu fleacuri … Ce procent din comentariul meu de acum ati inteles ? Eu sper ca se apropie de 99% !
Articolul punctează exact prestația ticăloasă a propagandiștilor băsiști, dar formatul epistolar nu e adecvat pentru ei, ci pentru noi, ceilalți. Ei continuă să reacționeze agresiv și tupeist. Nu au nici cea mai mică intenție să-și facă mea culpa. Ei trebuie să plătească. Prin scufundare treptată în irelevanță. Așa cum e timpul pentru o nouă clasă politică, debarasată de vechile figuri, e vremea pentru o nouă elită culturală, una autentică, nu pseudo-elita Pleșu-Liicheanu-Tismăneanu șamd
multumesc de informatii…
nu stiam chestia cu Wagner…era cam anti..sau o fi in legatura cu *pacatele* din viitor ale spiritului sau?
precum la noi, in Vechiul Regim, cand Nietzsche nu era tradus ..
Barenboim zici, pai asta este cineva in lumea asta! ce om, ce personalitate! oare cum ajung unii aici?
nu am prea inteles luarea peste picior a doamnei Zoe Petre,
ca intelectual (profesionist) nu avem ce-i reprosa, iar interventiile in spatiul public au decenta si argumentare…ca sa evaluezi activitatea unui functionar public trebuie altceva decat luarea peste picior….
semnul coruptiei ca degradare a unei valori, a unui ideal, il vad in usurinta cu care se emit judecatile de valoare..
mai este unul mai sus care semneaza @profesor si care a crezut si crede in continuare ca rostul presei este sa pupe-n fund guvernarile..
confunda a fi intelectual cu a fi ideolog..
mostenirea teologico-politică devenita comunista, sinteza obiectivitatii si partialitatii nu le iese unora din cap…
eroarea doamnei Musat nu consta in critica *boierilor mintii* ca o merita din plin,
ci in amenintarea aia cu lectura..si cu punerea operelor lor intre paranteze…
domnul Liiceanu ramane in cultura romana prin traducerea lui Heidegger si prin realizarile de la Humanitas…e mult, e putin? e totusi ceva!
articolele domniei sale publicate prin contributors nu ilustreaza mai mult…iar spiritul, amestec de *retentiv*, resentimentar si de autocompatimire nu are treaba cu relatia umana..si nici cu viitorul ce va sa vina..este legat de extaz, adica invartirea corpului in jurul propriului ax..
spiritul domniei sale tine de neoplatonicismul gnozei…nu intamplator eu, ca mulgatoare de vaci, nu-l agreez caci e pe partea cealalta a drumului, a crestinei din mine care citeste din cand in cand biblia..
@peter manu: pentru a determina valoarea operei lui Liiceanu trebuie sa fi trait aici in anii 80 efectul Jurnalului de la Paltinis si in anii mai ales 90 dar si 2000 pentru efectul cartilor aparute la Humanitas in formarea din ce in ce mai putinilor intelectuali competitivi conform standardelor occidentala, ramasi inca in amarata rrrrominika de astazi.
@mariutza: daca te mai uiti la seriale bune la TV poate vei da de Pavilioanele indepartate cu Ben Cross pe post de june ofiter britanic indragostit de o printesa indiana. Sir John Gielgud (e filmat la 5 ani de la Dirijorul dar o sa-i recunosti sigur profilul coroiat de vultur plesuv) este in serial ambasadorul britanic la Kabul, aparat fara succes de Ben Cross deghizat in indian, macelarit pana la urma de talibanii de acum aproape 200 de ani. Serialul te poate lamuri si de ce ticalosii astia de afgani-talibani nu-i iubesc de atata amar de vreme pe civilizatorii lor \”cruciati\”. Apropos de disjunctia opera – ideologie: stiai ca in Israel nu se canta Wagner? Singurul care a sfidat cutuma este Daniel Barenboim cu o orchestra \”mixta\” evrei-palestinieni. Din pacate oameni ca Barenboim nu prea mai sunt in Levantul azi in flacari.
In sfarsit, nu putea sa lipseasca din sustinatorii articolului scris de Carmen Gheorghe Musat ex-condoritza rais a infrantului de securitate ex-prezident – doamna Zoe \”Victor\” Petre.
De la Solidaritatea Universitara si pana la sustinerea PSD (Iliescu) si Antena 3 este o lunga cale ! Sau poate dvs vi se pare scurta ?
Un text antologic. Consider că, tot așa cum intelectualii care au devenit apologeți ai lui Ceaușescu au meritat oprobriul celor mai ulți dintre noi, și \”martorii lui Băsescu\” îl merită pe deplin. E exclus, în ambele cazuri, să nu fi observat cîtă vinovată părtinire i-a motivat în publicarea unei literaturi encomiastice, și cîtă trufie i-a animat continuînd să o practice pînă azi, cînd a devenit evident pentru oricine că Băsescu a fost și rămîne incarnarea statului mafiot.
domnule draga,
eu, cu atatea prostii in cap, nu am retinut numele desi cred ca am vazut filmul de doua ori…de aceea grecii, aia, nu astia, spuneau ca un semn al prostiei este sa fii ca o casa fara usi si fara ferestre, in care sa intre toate vanturile…ma rog, ma intelegi..intra toate informatiile si alea importante se pierd…
eu am spus ca vorbim de doua trupuri, al creatorului si al ideologului&politicianului..
ca opera creatorului trebuie discutata in termeni estetici si ai creatiei, opera ideologului&politicianului, dupa criteriul practicii..
avem o problema cu *filosofii*, cazul Heidegger! avem o problema cu artistii, cazul *Ezra Pound*!
noi mulgatoarele de vaci am ajuns la un punct de vedere: ca lucrurile ar trebui detasate si ca ele nu vor fi detasate decat daca vom vedea creatori care profita de pozitia lor ca sa intre in politica pentru niscaiva avantaje ( bani, putere) si politicieni care intra in sfera creatiei pentru alte avantaje, un plus de stima ( gen Vosganian) cu care omul se va duce in parlament, pe scurt, e vorba de a critica spiritul oligarhic al intelectualului roman!
in acest caz introducem in discutie relatia subiect-adevar!
eu zic ca atitudinea domnului Liiceanu a fost corect sanctionata de doamna Carmen Musat, iar acest lucru nu presupune ca doamna Musat sa aiba un metru cub de carti scrise, dar este o eroare sa pui in paranteza opera domnului Liiceanu!
care opera inseamna traducerea lui Heidegger!
eu una nu stiu sa fie altceva mai demn de notiunea de valoare si demn de perspectiva istorica din tot ce a scris domnul Liiceanu!
articolele de prin ziare sunt usor de dat peste cap…indraznesc sa spun ca unele dintre ele au limite serioase, marturisesc o lipsa de profunzime care nu este, pentru o autentica mulgatoare de vaci, surprinzatoare..
poate despre asa ceva ar trebui sa se discute pe-acilea…
… a dispretului clamat cu obstinatie faţă de propria ţară („Rrromanika”!) este esuarea in abisul mediocritătii, simbolizat de solidarizarea cu un pseudo-filosof, devenit afacerist de succes, si cu un fost critic literar, transformat in propria-i efigie mumificată, de campion al acumulării de putere ca scop in sine.
Morala: Detasarea afectivă de „ai tăi”, insultarea iresponsabilă a simbolurilor istoriei nationale (Regele Mihai) nu răman niciodată nepedepsite, ci ele se traduc prin pierderea corelativă a stimei de sine si a capacitătii de evaluare a celorlalti. Indiferent de tributul stimei inertiale faţă de asa-numitii „evaluatori”.
@ Lucid
Cum ati determinat valoarea operei lui Gabriel Liiceanu?
Combinat cu textul parodiat, cred că problema în discuție este foarte serioasă, anume în ce măsură intelectualul trebuie să rămână o voce critică față de orice derapaj al Puterii. S-a demonstrat că (prea) adeseori și din interese meschine, intelectualii și-au trădat misiunea lor. Zoaia de invective pe care unii le varsă acum asupra revistei e încă o dovadă a ceea ce presupun. Atunci când în spatele discursului unora se ascund interese obscure – funcții, fonduri de la buget, orgolii, frustrări, menținerea unor privilegii, susținerea camarazilor întru credință etc. – inevitabil că demersul e fals. Din fericire, asemena voci par să aparțină unui trecut. Nu pot decât să sper că, treptat, viața intelectuală se va însănătoși și că generațiile tinere vor renunța la metehnele cu care azi (încă) ne confruntăm.
efervescent si „curat„ stilul si efortul intelectual in acest articol .Apelul la constiinta scriitoriceasca si recunoasterea identitatii scriitorului, cititorului .
E un gest nobil sa faci apel la constiinta unor tipologii de indivizi care conduc prin manipulare ,asumarea functiei si ne-putinta creatoare.
Felicitari si impuls venal si distins
creator!
Un editorial extrem de inspirat. As vrea sa fac cateva precizari pentru ce, precum profesorul, care refuza sa vada ca imparatul este gol si plin de zoaie. Reforma justitiei nu a fost facuta de Basescu. Aceasta a fost realizata in 2003 si 2004 de Cristian Diaconescu, foarte important, la presiunea institutiilor internationale. Cuplul Basescu – Macovei nu a facut decat sa altereze caracterul acestei reforme prin transferul dreptului de numire a conducatorilor justitiei de la CSM la presedintie. Bineinteles inamovibilitatea care le-a fost asigurata magistratilor in 2003 nu putea sa dea roade imediat si ca a fost nevoie de timp ca sa isi arate roadele care inca sunt discutabile. Onor conducatorii justitiei refuza sa ne dea raspunsuri convingatoare privind pastrarea unor dosare in nelucrare atat de mult timp. Si integrarea euro-atlantica, un alt „merit” al lui Basescu in opinia unor „menestreli” ai regimului s-a decis inainte de mandatele lui Basescu. Singura sa reusita in domeniu a fost sa ii determine pe liderii politici europeni sa ii intoarca spatele. Din pacate „deontologii” sunt intr-o companie selecta: Jean-Paul Sartre, Romain Roland.
Un text foarte bun, clar, direct, transant, binevenit. Un „J’accuse” scris cu clarviziune si nerv polemic. Impartasesc concluzia degajata de acest text. Si eu socotesc ca prin omagiere directa, prin omisiuni sau demonizarea liderilor politici contemporani cu Basescu, intelectualii grupati in jurul fostului Presedinte i-au cautionat ascensiunea si mentinerea zece ani de zile in fruntea statului. Produsele finite ale documentarilor mele le veti putea regasi in paginile „Observatorului cultural” in urmatoarele luni. Ceea ce am gasit in subteranele regimului Basescu este terifiant. Felicitari, Carmen, ai scris un text care iti face cinste!
Noi, unii universitari marunti, neimplicati politic, nu l-am votat pe Basescu, am stiut cine este de la sloganul „sa ii tragem pe corupti in piata mare” Am votat pentu suspendarea lui, am iesit in strada. Am facut si jurnalism si nu l-am amintit pe Basescu in nicio calitate.. Pentru mine nu exista. Cei care au pozat in somitati („boierii mintii”) , sa isi facă mea culpa.
Textul este necesar dar cam tardiv.Nu numai intelectualii sunt de vină ci și instituțiile statului care trebuiau să vegheze la normalitatea conducerii poporului.TOȚI și-au bătut joc de țara asta,ne-am bătut joc de noi înșine și acum ne mirăm.Cum a fost posibil?Ne-a luat Dumnezeu mințile?Sau suntem poporul lui Dracula?
v a c a!
@paul cernat: lasati pentru o clipa continutul polemicii si uitati-va la stil. E graitor. A scrie despre prostie este un lucru placut, iti da sentimentul ca esti, hypocrite lecteur, deasupra ei. Vedeti citi forumisti s-au grabit sa contribuie? (Si unii fara sa inteleaga „unde bate” dl. Tismaneanu.) Se dovedeste insa ca este si riscant, caci nu te poti considera scutit de prostie fara sa pacatuiesti prin suficientza, tot o forma de prostie. E amuzant (aici aveti dreptate) sa il auzim pe dl. Tismaneanu cu argumentul „It takes one to know one” adica un fel de „cine zice ala e”, cind tocmai el zice.
Iarasi aveti dreptate ca e „treaba mea in fata cui imi scot sau nu palaria”. Sinteti liber sa o faceti, dar tocmai asta e: actele libere ne definesc. Si o mai faceti si in public, asa ca mi-ati dat dreptul ca cititor sa constat ca laudele in forumul propriei gazete (rufele curate spalate in public) „nu miros a bine”. Sint ca aplauzele publicului de pe ecran, puse sa stirneasca aprobare in
publicul din sala. Tot o chestiune de stil.
articol care ar trebui sa rascoleasca si scriitorimea, nu doar clasa politica
La apelul lui Liiceanu au raspuns exact cum se raspunde mai sus la apelul doamnei Musat. Cu lichelism. Singura deosebire e ca acum grupul il include pe Liiceanu insusi.
….e Dirijorul, @mariutza, dirijorul al batran al lui Wajda. Spui ca ai vazut filmul…..
@robinson: e treaba mea in fata cui imi scot sau nu palaria. Dar e amuzant sa vezi cum, cind „prostii” isi scot palariile, pe „destepti” ii lasa nervii. Nimic mai firesc: atunci cind te simti vizat de un nou „apel catre lichele”, raspunzi cu armamentul din dotare.
Domnule draga,
1. corecta afirmatia cu opera, numai ca nu vad de ce mi-o adresati mie, opera mea consta in branza, smantana si untul!
2. eu spun ca intelectualul are doua trupuri, trupul politic si trupul estetic si ca este riscant sa judeci trupul politic dupa principiile estetice si trupul estetic dupa principiile politice!
Este riscant sa spui, ,,daca nu va faceti *mea culpa* ca trupuri politice, nu vom lua in seama opera pe care ati scris-o ca *trupuri estetice*”!
3.habar nu am cine este John Gielgud si parabola lui! puteti sa o relatati aici? eu stiu de Vasile, betivanu de barbatu-miu si de gasca lui de neispraviti de la crasma!
Așa sună când cineva reușește să formuleze cu maximă elocvență și eficacitate un adevăr profund căruia i-a venit în sfârșit timpul. SU-PER!
Singura dată cînd l-am votat pe Băsescu la președinție – 2004 – nu mă face băsist fiindcă nu exista băsismul pe atunci. Încă eram în faza în care mi se părea obligație civică votul, iar cum n-am votat nici măcar o dată cu PSD (sub orice formă ar fi fost fiindcă nu puteam vota cu Ilici) am ajuns în jalnica situație de a-i da votul unuia în care n-aveam pic de-ncredere – și pe bună dreptate.
Am avut de regretat în chiar seara votului, cînd a dezlănțuit hoarde de ziariști asupra BEC, și de votanți flotanți asupra secției din Gara de Nord. Îl vedeam la sediul său de campanie, privind exit poll și anunțînd calm: Am învins.
Strategia lui diversionistă funcționase. La 15 ani de la căderea comunismului, el tot pe anticomunism miza – și i-a ieșit. Ba atît de bine i-a ieșit încă nici azi nu se poate discuta cu cineva în afara dihotomiei comunism-anticomunism. Oameni altminteri teferi la cap susțin în continuare băsismul fiindcă-i anticomunist, chiar dacă văd cît rău a putut produce. Ca și mine, acum 10 ani, n-au alternativă.
Idioții utili au rămas cu sechele – sînt iremediabil idioți – și inutili pe deasupra. Dar n-au de ales: oricum ar fi votat – și-ar mai vota de-acu’nainte (cine știe cîtă vreme?) – tot idioți rămîn. Singura lor speranță e ca măcar să fie utili. Speranță deșartă – sînt și-or fi nu inutili, de-a dreptul dăunători, lor înșilor – în primul rînd, semn că-și merită și numele, și soarta. Oricum, ei fac massa critică decizînd învingătorul. Deci, utili-inutili, sînt necesari.
Da, ăsta-i adevărul: Avem nevoie de idioți, fără ei nu funcționează democrația.
Sigur c-arată ca dracu’ democrația asta – dar cum s-arate dacă-i ”Bonne pour l’Idiot”?
Rămîne că-n afara electoratului gros, ar trebui căutați ne-idioții: clasa politică, elita intelectuală, clerul și ”structurile de forță” (unde eu includ și Justiția, căci așa văd că funționează – în forță, cu hurta). De mass media, nu știu ce să zic. ”Mijloacele de informare în massă” sînt de dezinformare-n massă, dar ce poți spune despre ”mijloace” alta decît că intră-n categoria armelor (de la bîta noduroasă, la a cu laser dar tot aia-i căci ”Bonne pour l’Idiot”).
Carmen Mușat se adresează acelei părți a Elitei, care l-a susținut pe Băsescu, într-un Apel către lichele sui generis. Oricum, tîrzie reparație cîtă vreme cealaltă parte a fost beștelită-n fel și chip, cu perversiuni – chiar. Deoarece și cu mai multă inventivitate.
Patapievici, bunăoară, a condamnat nostalgia. Revăzînd momentul intrării sale-n arenă, putem susține că a denunțat-o înainte de-a se fi produs – sub numele ”nostalgici comuniști”. De necrezut, în primii ani ‘990, deja existau nostalgici ai anilor ‘980.
Culmea că era preferabilă nostalgia comunismului, criptocomunismului – cu varianta horror criptosecurism. Scăpai mai ieftin, ca azi – cînd te scoți mai ușor cu evaziune ori abuz în serviciu decît cu spălare de bani.
Așadar, partea nostalgică a memoriei colective ori individuale e de condamnat căci evocă o perioadă blestemată-n istoria țării ăsteia.
Rămîne de condamnat și speranța în alt prezent decît acesta. Vedeți că mă feresc a-i spune ”viitor” fiindcă nu-i defel clar de se va produce. Iar dacă nu, rămînem cu un prezent continuu, la rînd cu dobitoacele.
Atunci, fără dreptul la trecut și la viitor, prezentul rămîne fără alternativă. Diferența dintre a fi și a nu fi, ori dintre 0 și 1 – cum o poetiza Nichita, în Noduri și semne.
Ce delicat acest „domn” Tismaneanu! Ca de obicei, din lipsa de argumente injura ! Daca te iei de el si il critici… esti sau antisemit sau (mai nou) prost…maaare intelectual acest Tismaneanu ! O sa lase urme…
Mai nociv ca acest om nu am intalnit in spatiul public !
Buna ziua. Felicitari !
mi-a placut articolul dumeavostra, doar ca eu nu iert toti Tismanenii, Liicenii etc.
Domnul Paul Cernat, cind ajunge in redactie, trece cu palaria pe cap printre colegi si abia in biroul redactorului sef si-o scoate: chapeau! Ce delicat!
Dincolo, pe „contributors”, domnul Tismaneanu, tocmai el, defineste prostia prin logoree. It takes one to know one, indeed.
Razboaie mici.
ah, si apropo de rusine: dupa textul asta, v-as recomanda sa aprofundati putin notiunea. Incepeti cu dictionarul.
Si daca tot nu-ntelegeti ce-i in neregula la textul dvs -cam tot, nu numai problema cu semantica rusinii, nu numai faptul ca aveti prostul obicei de a cita fara sa spuneti din cine – haideti doamna, curaj, curaj, vorbim de curajul propriilor opinii si critici, deci confruntati-va doamna, cu nume si prenume cu autorul din care citati, dar uitati sa-l mentionati, ca-i confruntare de idei, nu asa? doar n-o fi atac ad homine,, ce naiba…. – incercati ajutor specializat. Specialilzat pe logica, semantica, si, de ce nu, pe sanatate. Pentru ca, sa stiti, asemenea tulburari de comportament ca cea exhibata de dvs in acest sens, asemenea nivel (impetuos) al divortului de ratiune si de realitate, se incadreaza (in masura in care-i sincer) in tulburari si patologii serioase, care nu se rezolva de la sine. De exemplu disonanta cognitiva. De exemplu delirul sistematizat.
In fine, vedeti dvs daca reusiti singura sa deslusiti care-s problemele textului dvs si sa le corectati. In caz ca nu, si nu v-ati lamurit din comentariul meu anterior si textele ajutatoare pe care vi le-am oferit cu link cam care v-ar fi problemele (multe, multe rau, va lamuriti intrand pe linkurile alea, ca nu sta nimeni sa se repete si sa rescrie nici istoria ideilor, nici a textelor, nici a faptelor de dragul dvs, din moment ce s-au consemnat deja), urmati cu incredere sugestia mea (paragraful anterior), de a apela la asistenta specializata – logica, semantica, de recuperare a functiei cognitive, samd
1. O dedicatie speciala pentru autoare. Textul esste scris in 2014. Vara. Mentin tot ce am scris acolo, fara ezitare, si chiar daca vor trece multi ani pana sa priceapa lumea (iar eroarea istorica Udrea va ramane). https://ihincu.wordpress.com/2014/06/23/romania-o-tara-grea-traian-basescu-si-mostenirea-sa-iii/
2.tot o dedicatie speciala pentru autoare, vizand onestitatea intelectuala
http://www.contributors.ro/cultura/viciul-devenit-virtute-carmen-musat-falsificarea-citatelor-si-capcana-orbirii-ideologice/
3. si despre fracturile dvs logice, stimata doamna. Si nu numai ale dvs:
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/anticoruptia-creste-pericolul-populismului–dar-nu-asa-cum-vi-se-spune-369930
Nu, linistiti-va, stimata autoare. Nu avem nicio asteptare de la dvs in ce priveste coerenta si validitatea rationamentului dvs (logic eventual). Nici in ce priveste onestitatea dvs intelectuala. Nici in ce priveste luciditatea. De unde nu e (si ati tot probat, time and again, ca nu e) nici Dzeu n-are asteptari, deci cine suntem noi sa ave.
Dar daca tot ati solicitat sa luam o pauza de respiratie si sa ne revizuim odele, sau cum le-ati zis pe undeva prin (gluma asta toxica de) text, iata, v-am servit. Cu argument. Mult. Conectat la realitate, nu la fictiunile dvs ideologic-slugarnice.
Ca sa „tradezi” trebuie sa ai OPERA. Asta e deosebirea dintre Liiceanu, Pata, Carta sau Mihaies si cei care latra la ei. Banuiesc ca esti la o varsta intens productiva intelectual, asa ca sfatul meu este sa-tzi cladesti intai si intai o OPERA in domeniul la care esti „arondata”. Alternativa e mercenariatul in mass-media finantata de banii deseori dubiosi ai unor personaje „servind albastru patria atunci si acum”, mercenariat lucrativ dar dispretuit de orice intelectual adevarat.
PS1 Celine nu-si putea trada decat aproximativ 50% din opera, restul fiind scris „dupa”.
PS2 Parabola cu sir John Gielgud este perfecta pentru intelegerea atacului piticilor mai tineri impotriva batranilor cu OPERA, vezi Manolescu, Liiceanu.
l-as fi scris mai scurt, mai putin patetic,
ultima fraza m-a pus pe ganduri…
cartile acestor autori mai sunt cartile *lor*? ei sunt doar niste nume care asigura identitatea cartilor in masinaria de productie a cartilor, numele este semnul de identificare a unei carti care are o oarecare tangenta cu autorul cartii..
sa inteleg din aceasta ultima fraza ca acesti autori si-au tradat cartile?
Goga si-a tradat opera? dar Sadoveanu? dar Ezra Pound? dar Celine?
cred ca aceasta ultima fraza, desi tulburator de frumoasa, ascunde o presupozitie gresita..la aceasta concluzie am ajuns noi, mulgatoarele de vaci, discutand intr-o sedinta de lucru problema…
modernitatea presupune ruptura si chiar conflicte dintre sistemele de valori, dintre politic, etic, economic, estetic si care or mai fi…
operele literare, filosofice se supun judecatilor estetice, nu celor politice sau morale..astfel repetam povestea din anii 50..
altceva ar fi de reprosat..ca profitand de valorile estetice si de recunosterea publica a acestor valori prin cititorii care le-au cumparat si apreciat autorii au intrat in campul politicii si au influentat si cautionat orientari politice extrem de discutabil din punct de vedere moral si juridic…
cum se numea filmul acela al lui Wajda *Dirijorul*? aceeasi problema, a folosirii artei in slujba unor interese din afara esteticului ..
nu stim ce vor face cititorii..inainte ca ei sa se intoarca sau nu spre aceste carti sa constatam ca autorii si-au batut joc de ele…le-au transformat in mijloace…
din rationalitati substantiale le-au transformat in rationalitati instrumentale..pe baza lor au intrat in campul politicii si astfel medaliati s-au aratat au tinut sa arate ca sunt si stapanii artei si literaturii..au constituit varianta intelectuala a notiunii de oligarhie, cand apartii grupului de intelectuali cel mai bine remunerat, in termeni de bani castigati, cand apartii grupului de intelectuali care cautionezi decizia politica, cand apartii grupului de intelectuali care au cel mai mare tiraj si expunere media. adica in ceea ce inseamna dominatia campurilor de productie simbolica, na, ca vorbesc ca Bourdieu..
spun un lucru trist, doar prin *decesul* autorilor ca persoane care au avut aparitii si interventii publice, cartile se vor salva…
ceva similar cu ideea celor doua trupuri..
nici in visele cele mai negre nu ar fi putut domnul Liiceanu a crede ca reproducand aceeasi triada, bani- politica-simbol va ajunge sa semene cu Adrian Paunescu..
ma rog, io sunt o biata mulgatoare de vaci, poate gresesc..
legat de premoniţiile gds-iste, ceea ce va face dl iohannis în următorii 1-2 ani cu moştenirea „sistemului băsist” ne va spune practic totul despre intenţiile sale.
văd că un comentator (gds-ist) zice să nu ne pripim, căci, e aproape sigur el, idolul lor nu va avea parte de nicio condamnare. e foarte posibil, pentru că numitul idol a avut grijă să facă numiri super-safe atât la secţia penală a iccj cât şi la cedo (iulia moţoc).
nota 10 şi pentru formă şi pentru fond…
Felicitari!
o regulă de bază a oricărui discurs în democrație este acesta: „dacă enunț judecata x în contextul y, acea judecată trebuie să fie valabilă în orice alt context. dacă nu e, judecata x nu e legitimă”. altfel spus, dacă înfierăm pe cineva pentru ceva într-un anume context, dar nu înfierăm pentru același lucru pe altcineva, în alt context (sau chiar același), demersul este caduc.
în rest, cărțile se citesc pentru valoarea intrinsecă, nu pentru profilul politic al autorului. datorită acestui fapt marques e mult mai mare scriitor decât ayn rand, de exemplu. amestecând pe nemestecate scriitura cu opțiunea politică facem un deserviciu amândorura.
in tara in care sunt tanar doamna, cocobecali radeau in soare pe strazile patate de sange si pe campurile stropite cu lacrimi.
In tara in care sunt tanar doamna, alaiurile de nunta sunt tot mai rare, cortegiile funebre tot mai firave si greu se mai apleaca cineva dupa firfiricii aruncati strategic in intersectii.
in tara in care sunt tanar doamna, a fi sau a nu fi nu mai este o problema; a avea sau nu preocupa la maxim ignoranti, ticalosi si nauci deopotriva.
in tara in care sunt tanar doamna, statuile putrezesc nestiut la umbra crucilor in floare iar domnul ragaie satisfacut privind la mantuirea neamului.
in tara in care sunt tanar doamna, ce ne apare in oglinda bate ce este iar ce este moare in singuratate.
in tara in care sunt tanar doamna, poetul isi numara zilele asteptand sacrificiul ritualic al porcilor de craciun.
in tara in care mai sunt tineri doamna -25 de ani- ce mai inseamna candoarea talentului si harnicia perseverentei cand piezisul batei pe os si al cuvantului pe minte fac legea?
De mâinile pline de sânge, nu vă amintiţi, stimată Doamnă ?
Cârpa, cu acel sânge a frământat aluatul din care a ieşit ceea ce vedeţi şi vă miraţi ! Vă propun un exerciţiu de onestitate: Atunci când îl auziţi pe puiul lui ilici spunând poante cu privire la proporţiile atinse de pib-ul nostru cel de toaate zilele, cereţi-i să pună, mai întâi, faţă în faţă, valoarea Leului
din 89 şi cea Ron-ului (moneda noastră africană de azi) de azi ! După aceea, aveţi dezlegare la comentarii sub forma oricărui fel de apel ,chir şi către turma lichelelor din care ni se compune neamul…. pentru un os, rod orice…ca omizile…
„Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim”.
Din pacate, un exemplu despre cum retorica apelului catre lichele produce un raspuns (in mare parte)
similar.
Cum se poate iesi din logica asta?
Am cateva observatii la acest text-apel al dvs.
1) Orice ati sustine dvs DNA si justitia au inceput sa mearga bine in „regimul Basescu” (nici denumirea „regimul Basescu” nu este prea corecta daca analizam exact cine au condus guvernele Romaniei in ultimii 10 ani 2004-2014).
2) Inca nu exista condamnari penale ale lui Basescu si, de mirare, inca nu exista nici acuze precise (deocamdata doar vorbe) !
3) Chiar daca vor fi condamnati Videanu, Udrea, Cocos, Sandu si altii de pe la PDL, tot nu vor egala performantele
„deosebite” in coruptie ale celor de la PSD, PC si chiar PNL.
4) Deoarece exista urmariti si condamnati din toate partidele se poate sustine ca justitia este pe drumul cel bun (este greu sa mearga perfect intr-un stat post comunist de „factura speciala” a Romaniei …).
5) Daca va fi condamnat „pe bune” Basescu, atunci si-a facut-o cu mana lui dand mana libera justitiei si va fi bine pentru Romania (repet, daca va fi „pe bune” !).
Ar trebui sa analizam mai exact de ce a fost atata „scarba si frica” in a-l vota pe Ponta la presedintie ! Pentru ca ar fi oprit toate dosarele de coruptie ale aliatilor lui … N-au incercat nu stiu cate variante de legi ale amnistiei ?
Ati pastisat Apelul catre lichele al D-lui Gabriel Liiceanu. Va lipseste insa talentul acestuia!
Acest veritabil ,,J’accuse” al Doamnei Carmen Mușat reiterează dureros ,,trădarea cărturarilor”, un fenomen definitoriu pentru modernitate. De prea multe ori, și în forme scandaloase, intelectualii au abdicat de la spiritul critic care se presupune că îi caracterizează, cauționând un spațiu public infestat de imoralitate și, mai cu seamă, de amoralitate. Prea adesea cinismul a devenit substanța specifică viețuirii intelectuale, rătăcindu-i, prin ricoșeu, pe cei naivi, slabi de înger, dezinteresați etc. Dincolo de contextualizarea operată de către autoare, fenomenul abdicării intelectualilor de la vocația lor legitimează scepticismul, chiar pesimismul, în privința naturii umane: dacă exemplare dintre cele mai reușite ale unor comunități se manifestă, în deplină libertate, într-un mod lamentabil, pentru a folosi un eufemism, înseamnă că oamenii obișnuiți nu mai sunt îndreptățiți să spere la nimic… Este clar că, în celebra definiție aristotelică a omului, accentul n-ar trebui să cadă pe ,,politikon”, ci pe ,,zoon”. Subordonarea unor scopuri meschine a spiritualității, a simbolizării maculează conștiințe nevinovate, în formare, care se vor convinge, astfel, că doar minciuna și manipularea conduc la succes ori că ura față de adversar, oricine ar fi acesta, este justificată, fiindcă nu aparține haitei, găștii, grupului nostru… Vorba cronicarului: ,,cumplite vremi de acmu”…
Chapeau.
Anonimii şi un autor
„Voi” aceştia,
dar înainte, „voi” v-aţi cerut cumva iertare pentru cedările şi compromisurile Voastre,
de vă simţiţi acum în starea şi în situaţia de a acuza şi înfiera în stilul cel mai proletar stalinist-bolşevic cu putinţă ?
Dar „Voi” anonimi, v-aţi uitat în oglinda tătucilor Iliescu-Năstase-Ponta, de-a mai avea curajul a trîmbiţa astfel de anonime ?
Care „Voi” semnează anonim aceste „apel” ?
Care „Voi” aveţi memoria atît de scurtă ?
Care „Voi” „s-ar putea ca, în timp, să vă iertăm” ?
Cine sunteţi „VOI” [cei atît de imaculaţi] ?