Tara in care adevarul nu conteaza

„Cazul Doinas„ este extrem de semnificativ; nu pentru intelegerea dramei poetului (despre ea nu stim deocamdata nimic), ci pentru constatarea unor inclinatii atitudinale profund inradacinate, a unor reactii care ne definesc: dezinteresul selectiv pentru adevar („in acest caz, adevarul nu ma intereseaza!“); suficienta aroganta („stim noi mai bine ce e cu adevarat important!“); spiritul tribal („exista oameni intangibili“ – cu totul intimplator, e vorba totdeauna de unul dintre „ai nostri“!); naravul „avocatesc“ (nu conteaza faptele ca atare – ci succesul pledoariei). Nimeni nu va fi surprins sa constate asemenea reactii printre politicieni. „Cazul Serban Mihailescu“ este exemplar: cind corupatorul (asumindu-si candid vinovatia) a denuntat notoriul personaj (probabil nu fara temei – dovada: oportuna demisie), reactia prima a liderilor PSD a fost aceea de a deturna atentia de la pacatele politicianului presupus corupt la cele ale corupatorului: „si cel ce da mita este vinovat!“, au exclamat ei cu o deplasata (si deplorabila) exuberanta moralizatoare. Nu s-a spus (cum era corect) „vom cerceta!“, pur si simplu pentru ca noi nu ii cercetam pe ai nostri; stim ca nu pot fi vinovati sau, cel putin, ca vina lor nu conteaza. Mult mai surprinzatoare este insa raspindirea aceluiasi reflex printre cei pe care ne-am […]