Ţara parodiilor prăfuite

Géza Morcsányi, directorul Editurii Magvető din Budapesta, a spus că noul dvs. roman e ca o operă de Händel regizată de Buñuel, rolurile principale fiind interpretate de inconfundabilele actriţe Dorottya Udvaros şi Piroska Molnár, alături de memorabilul János Kulka. Asta ar însemna o anume sălbăticie, o anume senzualitate, mă bucur că aşa gîndeşte editorul meu. Cînd scriu, vizualizez ceea ce scriu – a se înţelege: durere, în mod metaforic, apoi culori, sunete, forme, adică imagini, dar nu le pot descrie, aş reuşi doar cu sintagmele, cuvintele care exprimă însăşi opera. Cartea O simplă istorie virgulă pe o sută de pagini – varianta cu spadă − e mai degrabă un roman istoric sau o nouă variantă din „cartea tatălui“? La întrebarea asta îmi vine să ridic din umeri. În ambele cazuri mă cam lovesc de problemele definirii. Mai în glumă, mai în serios, aş spune că mă interesează mai puţin greutăţile definirii privind cartea tatălui. Romanul istoric se structurează mai degrabă, gîndeşte, să spun aşa, în funcţie de epoca evocată. În cazul romanului meu, nici vorbă de aşa ceva. Cartea mea prelucrează în primul rînd melodiile istoriei ungureşti, ale romanului istoric, fragmente din melodii, resturi din mituri. Aveţi probleme cu autodefiniţiile? […]